Romanul „Ca să nu se aleagă praful de toate“, cea mai recentă apariție editorială în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom | Fragment

„Adevărul“ vă prezintă un fragment din romanul „Ca să nu se aleagă praful de toate“ de Cosmin Perța, publicat de curând în colecția Ego. Proză.

„Ca să nu se aleagă praful de toate, Cosmin Perța îl inventează pe Samson. Puternic precum personajul biblic, pornind o adevărată vendetă, Samson se ia la trântă cu inegalitățile și nedreptățile unei lumi guvernate de zeii nemiloși ai tranziției românești. O forță care te va molipsi!”, spune Andrei Dósa.

Fragment din capitolul „Nana Gabor“

De parcă nu era de ajuns că rămăsesem fără niciun ban din tot ce strânsesem, când a venit vremea colectării banilor de la ruşi am primit un telefon de la o persoană pe care nu o cunoşteam. M-a anunţat sec că afacerea cu ţigări a fost preluată de altcineva şi nu urmau să mai plătească nicio taxă. Să merg să vorbesc cu bulibaşa.

Era un singur bulibaşă la noi în oraş, Nana Gabor. Un ţigan ungur care stătea într un palat ţigănesc la care încă se construia, pe Strada Republicii. Comunitatea lor era mică, şapte, opt familii cel mult, dar acestea erau numeroase şi se ştia că nu aveau nicio jenă să folosească brişca şi custura cu orice ocazie. Nu ştiam exact ce învârte Nana Gabor în afară de cămătărie, dar se zvonea că are un frate stabilit în Galaţi care e unul dintre cei mai periculoşi bulibaşi din ţară. Pe ăsta de aici îl chema Ianoş, dar i se spunea Nana Gabor pentru că de câte ori împrumuta bani le spunea oamenilor că, dacă nu plătesc la timp şi cu dobânda corectă, o să meargă să le dea „na na“.

Am tras un tricou pe mine şi am luat o pe jos. Nu am luat nimic la mine, nici bâtă, nici lanţ, nici cuţit, aveam de gând să fiu paşnic şi să văd ce vrea. Mergeam pe teritoriul lui şi nu voiam să fiu înjunghiat. Pe drum m-am gândit de ce dracu’ merg, nu mai bine stăteam eu acasă? Dar eram curios. Eram foarte curios cum se ajunsese acolo şi mai ales de ce mă chemase. Poate că era rost de ceva bani. Eram disperat. Germania îmi murise în braţe, odată cu albumul mamei făcut ferfeniţă, găsit în pod când m am întors de la exploatare.

Am bătut în poartă şi mi a deschis un ţigan mic, ridat şi mustăcios, care zâmbea pe sub pălăria cu boruri largi. M-a dus la Nana Gabor, care tocmai venea de la bucătărie, ştergându se pe mâini. S a scuzat, mi-a zis că tranşa ceva carne.

Pe Nana Gabor îl ştiam din vedere, era un ţigan mătăhălos, cu o burtă în care încăpeau cel puţin doi ţigănuşi ca cel care mi deschisese poarta. Dar, în ciuda burdihanului exagerat, era destul de vioi şi se tot învârtea în jurul meu, parcă măsurându mă din priviri. Am mers într un soi de sufragerie, m a aşezat la o masă şi a trecut la treabă.

M-a anunţat că a cumpărat el afacerea cu ţigări de la ruşi, aceştia urmând să fie de acum doar intermediari. Ceea ce ne punea într un conflict de interese, care, zicea el, putea fi rezolvat doar în două moduri. Mi a zis că m a urmărit de ceva vreme, că îi place ce vede, că am iniţiativă şi curaj, că nu plec capul în faţa nimănui, că sunt pus pe treabă şi alte căcaturi. Pe de altă parte, zicea că nu mă poate lăsa să i pun biznisul în pericol, aşa că ori aveam să nu mai dorm de atunci sau să mă mut, ori aveau să mi taie băieţii lui gâtul în somn, că nu erau proşti să mă ia în luptă dreaptă. Mai exista însă o variantă şi aici, recunosc, am rămas mut.

Mi-a zis că are o fată de 14 ani pe care vrea s o mărite. Şi, deşi nu sunt ţigan, el vede sub îndrumarea lui mare viitor la mine şi îmi propune s o iau de nevastă.