Romanizarea - cea mai controversată etapă a istoriei noastre!
0Oricât de mult s-a discutat despre procesul istoric numit romanizare rareori s-a încercat o explicaţie logică, pe baza a ceea ce s-ar putea enumera drept factori ai romanizării.
Din acest motiv s-a ajuns a se crede că un anume tip de convieţuire, căsătoriile mixte sau pur şi simplu impunerea valorilor tipice lumii romane au avut drept rezultat apariţia poporului protoromân. Este o eroare care trebuie, totuşi, corectată.
De la bun început trebuie spus că romanii n-au impus nimic. Romanizarea nu a fost un ţel, o ţintă urmărită de autorităţile imperiale sau de către cele provinciale. De altfel ultimele nici n-ar fi putut. Adminsitraţia romană a provinciilor dacice (cele trei) era extrem de puţin numeroasă. Cum se explică atunci rezultatul? În primul rând prin componenta absolut normală a factorilor care au influenţat o transformare atât de profundă. Ce ar trebui să înţelegem prin romanizare? Fără pretenţia de a da un gen de „ definiţie” se poate spune că romanizarea a fost, în primul rând, un proces de culturaţie/aculturaţie prin care s-au adoptat forme superioare de cultură materială şi de civilizaţie, inclusiv la nivelul a ceea ce noi numim drept spiritualitate. Desigur, formele cele mai vizibile au fost la nivelul instrumentarului şi obiectelor de zi cu zi, a modului de construire, a producţiei de bunuri, a exploatării unor resurse etc. Niciuna dintre aceste elemente ale culturaţiei/aculturaţiei nu ar fi fost posibile în lipsa factorilor purtători. Iar aceştia au acţionat absolut normal, în conformitate cu rolul şi rostul lor în Dacia.
Factorii romanizării
Primul dintre factorii pe care-i amintim a fost elementul militar. Atât partea sa pasivă (fortificaţiile) cât mai ales partea sa activă, trupele. Se ştie, de multă vreme, că în Dacia au staţionat pe parcursul existenţei provinciilor peste 70.000 de soldaţi. Lista unităţilor staţionate este extrem de lungă. În marea lor majoritate erau unităţi auxiliare celor două legiuni – XIII Gemina şi V Macedonica. Aceste unităţi auxiliare dar şi cele două legiuni au avut un rol imens în transformarea fundamentală ce a avut drept rezultantă romanizarea. În primul rând prin ceea ce numim astăzi drept recrutarea locală.