Regizorul Felix Alexa, despre premiera „Adio, domnule Haffman“ de la Teatrul Naţional: „Spectacolul nostru este despre fiinţe fragile“

Regizorul Felix Alexa şi scenografa Andrada Chiriac revin pe scena Teatrului Naţional Bucureşti  cu o montare după o piesă scrisă de francezul Jean-Philippe Daguerre. Jucată cu succes pe scenele pariziene, "Adio, domnule Haffmann" a obţinut în 2018 patru premii Molière, cea mai înaltă distincţie teatrală din Franţa. Următoarele reprezentaţii vor avea loc pe 29 şi 30 mai. Premiera oficială este programată pe 2 şi 3 iunie, la Sala Pictura a TNB.

O poveste din Parisul aflat sub ocupaţie nazistă, "Adio, domnule Haffmann" prezintă pactul neobişnuit dintre un evreu şi un catolic francez, un contract moral care le va schimba destinele. Amestec de ficţiune şi realitate, spectacolul este un melanj de mici istorii intime derulate pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial, o poveste care începe în 1942 şi se termină în zilele noastre, având în centrul său dispariţia unui tablou de Henri Matisse. Confiscat de nazişti şi considerat pierdut pe vecie, tabloul Femeie şezând s-a reîntors acasă după mai bine de 70 de ani.

"Adio, domnule Haffmann" este deopotrivă o pagină de istorie şi o poveste surprinzătoare de viaţă, o dramă cu accente comice şi suspans, în interpretarea actorilor Alexandru Potocean, Richard Bovnoczki, Alexandra Sălceanu, Emilia Popescu şi Andrei Finţi.

"Nu sunt evreu", precizează dramaturgul Jean Philippe-Daguerre , "dar antisemitismul m-a tulburat de la o vârstă fragedă, încă din şcoală.  Vizita pe care am făcut-o la Auschwitz, la 14 ani, m-a bulversat. Curajul străbunicilor mei, care au ascuns evrei în pivniţa casei lor în timpul Ocupaţiei, a fost un alt motiv pentru care am scris această poveste. E important să le  amintim oamenilor despre marea istorie, dacă acest lucru le va permite să-şi trăiască mai bine micile istorii şi, mai ales, să nu repete greşelile care dau naştere ororii".

"Cu o structură filmică şi un ritm foarte bine dozat al scenelor, pendulând între dramatismul situaţiilor familiale şi al contextului istoric, piesa Adio, domnule Haffmann mi s-a părut ocazia perfectă pentru un exerciţiu de stil şi rigoare teatrală. Am realizat, împreună cu o echipă minunată de actori, un spectacol în care mi-am propus să descopăr infinite nuanţe umane exprimate cu intensitate maximă şi fineţe. Observând, totodată, cu tandreţe şi umor, cât de paradoxală poate deveni uneori viaţa, mai ales atunci când ne-o complicăm singuri", declară Felix Alexa (foto).

"Spectacolul nostru este despre fiinţe fragile aruncate în vâltoarea istoriei şi a evenimentelor personale ce o iau razna. O fragilitate ce nu exclude însă forţa şi curajul", subliniază regizorul Felix Alexa.

"Reprezentată în acest moment la Teatrul Petit Montparnasse, Adio, domnule Haffmann este una dintre cele mai frumoase reuşite ale acestui început de an. Jean-Philippe Daguerre a compus în prima sa piesă o poveste încărcată de suspans, care se petrece în spatele uşilor închise. Este oare „curajul mai tare decât frica”, aşa cum vrea Haffmann să creadă?" (Le Parisien, februarie 2018)

"O altă calitate a spectacolului ţine de onestitatea sa intelectuală. Aici nimeni nu e nici bun, nici rău, aici sunt numai fiinţe umane care încearcă să nu se degradeze prea mult într-un context istoric dificil, unde foarte puţini sunt eroi cu adevărat. Situaţia e suficient de puternică pentru a ne face să înţelegem ambiguităţile dorinţei şi imposibilitatea inocenţei." (Le Figaro - Jean-Luc Jeener, februarie 2018)