Regizorul bulgar Ivan Dobcev, despre actorii români: „Se strâmbă, râd, dar nu gândesc“

Ivan Dobcev este fondator, regizor şi director artistic al Teatrului Laborator Sfumato din 1989. Profesor la Academia  Naţională de Teatru şi Film din Sofia, are peste 150 de montări de teatru dramatic, TV şi operă bazate pe texte ale unor clasici bulgari, ruşi şi vest-europeni.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

În 2015, a venit la Bucureşti, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru NETA, cu spectacolul "Medeea, mama mea", care s-a bucurat de un important succes. În urma acestuia, i s-a propus să monteze acelaşi text, dar cu actori români.

Regizorul bulgar a declarat la Adevărul LIVE: „Şi în Academia noastră sunt mulţi profesorii care îi învaţă la fel pe actorii noştri, să slujească publicul, să placă publicului, fără prea mari greutăţi. Să fie totul lejer, să fie plăcut, să fie amuzant pentru public. Şi avem şi noi mulţi actorii din aceştia, şi tineri şi bătrâni.“

„Asta am întâlnit şi aici, majoritatea actorilor aşa gândeau: că ăsta este lucrul principal, să placi, să amuzi publicul, să fii divers, să fii interesant. Să te strâmbi, să râzi, dar să nu gândeşti. Să faci asta fără să gândeşti.“ a declarat regizorul bulgar în studioul Adevărul LIVE.

"Medeea, mama mea", care va avea premiera la sfârşitul acestei săptămâni pe scena Sălii Pictură a Teatrului Naţional din Bucureşti, se bucură de o distribuţie tânără, din care fac parte actorii Florentina Ţilea, George Piştereanu, Aylin Cadîr, Ilona Brezoianu, Emilian Ciobanu, Ionuţ Toader, Mădălin Mandin, Alin Potop, Ionuţ Niculae şi violonista Bianca Drăgoi.

Alături de Ivan Dobcev, la regia spectacolului a lucrat şi Margarita Mladenova, alături de care a înfiinţat Teatrul Sfumato. Muzica îi aparţine lui Assen Avramov. 

"Medeea, mama mea" este un spectacol despre pierderea valorii sacre a maternităţii, despre pericolul dezumanizării şi al minimalizării vieţii, redusă la stadiul unei simple supravieţuiri.

Viziunile, visele eroului principal – întors din străinătate să îşi caute mama - construiesc povestirea, întretăiată de monologurile documentare a trei băieţi şi trei fete, abandonaţi de părinţii lor, supuşi violenţelor fizice şi psihice în casele de copii sau pe stradă, în ţară sau străinătate, unde tinerele femei sunt obligate să îşi vândă copiii, să lucreze ca nişte sclave, să se prostitueze…

Destinul Medeei şi al copiilor ei este repovestit într-o versiune balcanică a mitului, în care grandoarea tragediei antice greceşti se întrepătrunde cu pânza existenţială a dreptăţii fruste a locuitorilor din aceste vechi ţinuturi, victime fără noroc ale unor vremuri nebune.