Nicolaescu îşi magnetizează publicul în continuare. Puhoi de lume a venit la cinematograful Patria, unde filmele regizorului au rulat gratuit

La cinematograful Patria din Bucureşti, s-au proiectat gratuit astă-noapte patru pelicule ale regizorului Sergiu Nicolaescu: "Dacii", "Nemuritorii", "Revanşa", "Ultimul cartuş". Lumea, venită cu mic, cu mare, a fost lăsată să aştepte, în frig, în faţa uşilor cinematografului mai bine de o oră.

Proiecţiile, care trebuiau să înceapă la 22.00 şi să se desfăşoare până la 5.00 dimineaţa, au început cu mai mult de o oră întârziere. Lumea bătea nerăbdătoare din picioare din cauza frigului tăios. Câteva sute de persoane se adunaseră aseară, încă de la 21.30, în faţa cinematografului. 

Foarte mulţi liceeni, băieţi şi fete care se ţineau de mână, cu nasul îngheţat, dar voioşi la ideea de a vedea nişte filme pe gratis, se adunaseră pe esplanada cu ieşire spre Piaţa Romană. Însă veniseră şi oameni mai în vârstă, alături de unii mai tuciurii la culoare, care îşi ţineau puradeii în braţe, deşi ora era totuşi înaintată.

"Un fleac, ne-au ciuruit", au scris unii, supăraţi de întârziere, pe o coală de hârtie, arătând-o jandarmilor care se postaseră în faţa uşilor.

"Am auzit la televizor că Nicolaescu are filme mişto"

De ce-au venit toţi la Patria? "Păi, am auzit la televizor că Nicolaescu are filme misto, de istorie. Tot am chiulit la orele de istorie, poate mai recuperez ceva", îmi zice un puştan, în clasa a VIII-a.

"Io am venit să-mi scot gagica în oraş, că tot e vineri seară şi suntem liberi şi n-avem şcoală", îmi zice un altul rânjindu-i graţios "gagicii" cu unghii roz şi cu şăpcuţă trasă pe urechi.

Alţii au venit, pentru că au auzit la televizor că regizorul Sergiu Nicolaescu, care a decedat în urmă cu două zile şi care  urmează să fie incinerat astăzi, a fost  "un om mare". "Mă, se ceartă ăştia la televizor ca apucaţii. Auzişi că apăru un fiu nelegitim care cere suspendarea incinerării?". "Păi, vine să-i ia banii...Cum de-a apărut fiu-su musai acum?", aud o conversaţie din alt grup. "Bă, poate vine şi el să-i vadă filmele, o fi mândru de tat-su şi el", completează un al treilea. Lumea e din ce în ce mai nerăbdătoare şi începe să vocifereze din cauza întârzierii. 

Apare şi criticul de film Irina Margareta Nistor. 

"Am venit şi eu să revăd filmele lui Sergiu. Provin dintr-o familie profund anticomunistă, care nu m-a lăsat să privesc acest gen de filme. Bineînţeles, am recuperat pe parcurs...Însă eram şi curioasă dacă o să vină lume la filmele lui Sergiu Nicolaescu în această seară. Da, acest om a exercitat întotdeauna un fel de magnetism asupra maselor", spune Irina Nistor, privind mulţimea din jur.

Oamenii treceau veseli pe lângă candelele aprinse

Într-un final, lumea a fost lăsată să intre. În holul cinematografului, îl puteai vedea pe Comisarul Moldovan, interpretat de Sergiu Nicolaescu, pe un ecran de televizor, sub care trona un tablou al acestuia, tăiat de o panglică neagră. Candele roşii pâlpâiau pe o masă, unde pe un caiet deschis, spectatorii puteau să-şi scrie gândurile şi să-l omagieze pe cineast. 

O coroană de garoafe roşii de la RADEF (Regia Autonoma a Distribuţiei şi Exploatarii Filmelor) era agăţată de perete lângă televizor şi poza lui Nicolaescu. Lumea îngheţase şi era nerăbdătoare, aşa că puhoiul s-a repezit să-şi ocupe locul în sală. Puţini s-au oprit şi la masa cu lumănările aprinse.

Organizatorii de la Patria au încercat să-şi facă cât mai mult reclamă de pe urma evenimentului. Au lăsat timp berechet tuturor televiziunilor să filmeze, să ia interviuri oamenilor, au subliniat cât mult a însemnat Sergiu Nicolaescu pentru cinematografia română. Au tras de timp cât au putut.  Lumea ocupase tot parterul cinematografului. Locurile de la balcoane au rămas neocupate. "Sunt aproape 1000 de persoane venite", îmi zice o plasatoare. 

La un moment dat, cineva s-a urcat pe scenă şi a cerut să se păstreze un moment de reculegere în memoria "maestrului"  Sergiu Nicolaescu. 

Lumea, care chicotea în sală, într-un miros greu de popcorn şi de zgomot de ronţăit şi scuipat seminţe, s-a ridicat în picioare. Telefoanele mobile continuau să sune în voie. Filmul "Dacii" avea să înceapă în câteva minute. Aproape de miezul nopţii liniştea încă nu se lăsase, deşi luminile se stinseseră. "Aaa, uite-l pe Amza Pellea. Îl joacă pe Decebal...."