Marilena Niculiță, muzeograf: „Un ou autentic de Ciocănești este unul pe fond negru“

Păstrători ai vechii tradiții a încondeierii ouălor, meșterii din Ciocănești se laudă a avea un model care se găsește doar la ei în comună: încondeierea se face cu ceară, pe fond negru, urmând tehnica „batic“.

Comuna suceveană Ciocănești se mândrește atât de mult cu motivele populare moștenite din strămoși încât le-au folosit pentru a-și înfrumuseța hainele, ouăle și, mai apoi, casele – din 1948 datează prima locuință pictată cu astfel de însemne tradiționale. Oamenii locului și administrația și-au unit forțele și au deschis, pe rând, un muzeu etnografic și unul dedicat ouălor încondeiate – și pentru ca tradiția să își aibă propria sărbătoare, din 2003, în Ciocănești se organizează Festivalul Încondeierii Ouălor, ajuns anul acesta la cea de-a XX-a aniversare. Unii și-au actualizat tehnicile, alții merg pe cărări nebătătorite, cert este că fiecare ediție îmbogățește experiența participanților, dar și colecția muzeului din Ciocănești. Marilena Niculiță, muzeograf pasionat de istoria și de tradițiile locului, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ ce înseamnă tradiția ouălor încondeiate în zona Bucovinei și cum se mai transmite astăzi meșteșugul – tehnici, culori, complexitate.

„Weekend Adevărul“: Cât de vechi este festivalul în raport cu comuna?

Marilena Niculiță: Comuna Ciocănești a fost desființată în 1968 și și-a recăpătat statutul în 2002. În 2003, cu două săptămâni înainte de Paște, a fost prima ediție a Festivalului Național al Ouălor Încondeiate. Acest festival a luat ființă aici la noi, la Ciocănești, pentru că aici cred că își avea locul. Tradiția încondeierii ouălor s-a păstrat cel mai bine în Bucovina. Aici este zona cu cei mai mulți meșteri încondeietori, iar Ciocănești este localitatea cu cei mai mulți meșteri încondeietori din Bucovina. În plus, aici avem anumite particularități: de exemplu, motivele de pe ouăle încondeiate doar la Ciocănești le întâlnim pe costume populare, pe țesături, dar și pe case.

Și ce a fost mai întâi? Oul încondeiat?

Mai întâi au fost costumele populare și ouăle încondeiate, mai apoi casele. Prima casă cu motive tradiționale a apărut în jurul anului 1948. Inițiativa a aparținut tatălui fostului primar, Dumitru Tomoioagă, și unei doamne, Țăran Leontina – casa ei, fiind prima cu motive tradiționale decorată în localitate, a devenit ulterior casă-muzeu.

Modelele  de pe costumele populare au fost pictate pe case FOTO: Arhiva Marilena Niculita

Dumneaei a scos un model de pe costumul popular, iar zidarul a făcut un șablon din lemn și a aplicat un strat, în relief, de ciment, nisip, var, materiale pe care le avea. A pus șablonul și cu dalta a sculptat în ciment. Și tot așa, mergând din aproape în aproape, la final, după ce s-au uscat, le-a vopsit, exact în aceleași culori sobre care se regăsesc și pe ouăle încondeiate sau pe costume. Și fiind foarte frumoasă, a fost un reper pentru ceilalți localnici să-și decoreze și ei casele. Nu prea sunt două case cu aceleași modele, toate sunt personalizate. Proprietarul își alege un model, iar în prezent sunt trei echipe de câte doi-trei meșteri care duc mai departe tradiția decorării caselor.

Un sat de meșteri, de la mic la mare

Câți meșteri încondeietori aveți astăzi?

Peste 100 de meșteri încondeitori sunt la Ciocănești, dar nu numai adulți. Avem și foarte mulți copii, drept dovadă că la festival avem și un concurs de încondeiere, pe trei secțiuni, pentru elevi de școală primară și gimnazială, pentru elevi de liceu și pentru studenți. Tradiția este dusă mai departe de acești tineri. Și chiar avem foarte mulți copilași de clasa I care participă în concurs.

Dacă ați face un top, după Bucovina, ca zonă în care se păstrează acest obicei al încondeierii ouălor, ce ați menționa?

N-aș putea să fac exact un top, pentru că la un moment dat erau mai mulți meșteri în Brașov și Cluj, acum sunt mai puțini. În schimb, au apărut alte zone: Bacău, Ghimeș, Covasna. Sunt și alte zone. Poate nu toți meșterii din anumite zone au reușit să ajungă la festivalul nostru, dar mai sunt zone în țară unde s-a mai păstrat tradiția încondeierii ouălor.

Sunt documente care atestă faptul că, la un moment dat, s-a încondeiat aproape în toată țara. În 2011 am participat cu cele două fete ale mele, la Craiova, unde a avut loc exact Festivalul ouălor încondeiate, cu toate că noi am fost singurii meșteri participanți acolo. Meșterii noștri din localitate participă acum, în perioada Paștelui, pe la expoziții și ateliere de încondeiat ouă în toate marile orașe din țară.

Unde se mai poate învăța meșteșugul acesta?

Copiii noștri învață în familie. La muzeu, însă, organizăm ateliere de încondeiat ouă la cerere pentru turiști, tot timpul anului. Avem și parteneriat cu școala din Ciocănești pentru când vin grupuri de copii.

Fondul negru și tehnica „batic“

Care este specificul zonei? Ce culori și ce tehnici folosiți?

La noi, în Bucovina, sunt mai multe tehnici de încondeiere întâlnite. La muzeu avem și ouă din lemn cu mărgele sau din lemn încondeiate, care nu se fac la Ciocănești, dar există în Bucovina. Avem ouă cu motive religioase, lucrate în tempera.

Avem ouă cu motive florale, din bazinul Dornelor, doar la 20 de kilometri distanță de Ciocănești, lucrate în tuș, foarte viu colorate, exact cum sunt și florile câmpului – aceleași motive florale se întâlnesc și pe costumele populare în zonele respective. Dar la noi, la Ciocănești, sunt două tehnici predominante. Una dintre tehnici este cu ceară colorată în relief: ceara o colorăm diferit și o aplicăm pe ou și la final rămâne așa, în relief. Dar cea mai veche tehnică de încondeiat este tehnica batic, adică o succesiune de culori – cele folosite aici la Ciocănești sunt alb, galben, roșu, verde și negru. Deci un ou autentic de Ciocănești este unul pe fond negru. Dar se mai fac și cu ceară colorată în relief sau pe fond roșu.

S-a mai schimbat tehnica în timp?

Toate ouăle în trecut se fierbeau și se încondeiau. Acum, toate se golesc cu seringa și, după ce au fost golite, încălzim ceară naturală de albine, folosim instrumentul de încondeiat numit chișiță – un băț din lemn cu o țeavă subțire din cupru, goală pe dinăuntru, acolo pătrunde ceara pe care o aplicăm pe ou – și venim, având un ou de model în față, venim pe fondul alb și facem un contur cu ceară. Tot ceea ce este cu alb pe oul de model se trasează cu ceară pe oul în lucru. După care, el se scufundă aproximativ 10-15 minute în culoare galbenă, în galus pentru vopsit ouăle de Paște, apoi se pune la uscat și modelul lucrat pe fondul alb rămâne, dar avem fondul galben.

Pe fondul galben, venim cu ceară și lucrăm modelul care este cu galben pe oul model: adică acopăr cu ceară ceea ce vreau la final, când topesc ceara de pe ou, să-mi rămână în galben. Apoi îl scufund în culoare roșie. Vin pe fondul roșu și lucrez modelul pe care îl vreau la final să-mi rămână în roșu. Apoi, la final, îl scufund în culoare neagră, nu se mai face modelul pe negru pentru că este culoarea de fond a oului, îl țin deasupra unei surse de căldură, topesc ceara pe care am aplicat-o în cele patru etape și, când am topit ceara, rămâne oul exact cum este cel de model.

Ouăle încondeiate la festivalul de la Ciocănești au modele diverse FOTO: Arhiva Marilena Niculita

Așadar, este acea succesiune de culori. El rămâne pe fondul negru, dar se vede modelul pe fiecare fond în parte. La Ciocănești mai avem și tehnici mai noi. Sunt ouă decupate cu freza dentară și apoi încondeiate – sunt acele coșulețe făcute din ou de rață, de gâscă sau de struț. Dar cea mai nouă tehnică de decorare a unui ou, cu care a venit acum doi ani la Festivalul Național al Ouălor Încondeiate una dintre încondeietoarele din localitatea Ciocănești, este un ou cusut: a fost perforat cu o freză dentară și apoi, cu un ac chirurgical, a fost cusut cu ață efectiv, pe coaja oului. Se lucrează între patru săptămâni și șase săptămâni la un ou de gâscă. Destul de mult, dar sunt foarte frumoase și foarte apreciate de turiști.

300 de lei oul de struț

Unde le vând meșterii? Și care sunt prețurile?

Avem un târg de ouă încondeiate, organizat în cadrul muzeului de câte meșterii încondeietori din localitate. Prețul este în funcție de tipurile de ou, de modelul care se regăsește pe ou și de timpul de lucru. Poate fi 15 lei minimum, poate fi și 20, 30 de lei, dar poate ajunge la 300 de lei un ou de struț.

Meșterii se diferențiază, poți sesiza stiluri anume?

Da, fiecare meșter încondeietor are un anumit stil de lucru și îi cunoști exact după tehnică, cromatică, după culorile folosite de ei.

Ce rol aveau la început aceste ouă încondeiate?

De acum sute de ani, în Bucovina, ouăle încondeiate se pun în coșul pascal, se sfințesc și se păstrează din an în an, dar sunt date și copiilor. În foarte multe localități bucovinene se mai păstrează tradiția umblatului după ouă: copiii merg din casă în casă și, pe lângă un ou roșu, primesc un ou încondeiat de la localnici. Ouăle încondeiate nu se ciocnesc, doar cele roșii. La început se fierbeau și se încondeiau doar pentru faptul că nu aveau cu ce le goli. Nu aveau seringi, așa că nu aveau cu ce le goli. Mult mai târziu au descoperit că le pot goli și se făceau două găuri cu un burghiu la ambele capete și se suflau și apoi se spălau și se încondeiau. Acum, după ce au apărut seringile, este mult mai simplu pentru că se pot păstra foarte ușor. Cele fierte erau foarte greu de păstrat, în special pe perioada de vară, când era foarte cald. Ele necesită o anumită temperatură și erau mai greu de păstrat. Acum, aceste ouă golite se pot păstra sute de ani.

Ouă centenare

Ce ne puteți spune despre muzeul dedicat ouălor? Ce pot vedea oamenii care îi trec pragul?

În muzeul nostru se află o colecție care este unică în țară, Colecția „Dr. Anton Setnik“. Este o colecție de ouă cu o vechime între 40 de ani și 100 de ani. Avem peste 1.800 de exponate și aproximativ 1.500 sunt pline – fierte și încondeiate. Sunt mai greu de păstrat, necesită o anumită temperatură. Ele sunt grupate în 40 de cutii pirogravate foarte frumos de colecționar și, acum vreo opt ani, noi am cumpărat colecția de la fiica acestuia și le-am lăsat exact așa cum le-a grupat el, pe zone sau pe meșteri, în fiecare cutie putând fi descoperit un ou de 40 de ani sau de 70 sau de 80 de ani. Cele care sunt foarte vechi sunt vopsite cu vopsele vegetale, din fierturi de plante. Sunt culori mai pale, nu atât de stridente, dar mai rezistente decât cele actuale.

Se mai străduiește cineva astăzi să obțină pigmentul din produse vegetale?

Unii meșteri, da, dar în special în preajma Sărbătorilor de Paște, de exemplu, mai folosim, în special pentru culoarea roșie, sfeclă roșie sau foi de ceapă roșie.

Acum depinde și de sezon – de exemplu, verdele din tot felul de frunze, galbenul din coji de ceapă galbenă, negru din coajă de arin, dar nu tot timpul. Majoritatea meșterilor care încondeiază foarte mult le preferă pe cele din comerț pentru că nu ar avea de unde face rost de atâtea vopsele vegetale. 

Se mai folosesc, eventual pentru vopsitul lânii, culorile vegetale mai rezistente. Adică se pot și spăla acele covoare, pe când vopselele chimice mai puțin, în cazul cărora se combină culorile.

Cine a fost acest colecționar de la moștenitorii căruia ați achiziționat ouăle?

Domnul Anton Setnik a fost doctor fizioterapeut originar din Botoșani care a profesat 37 de ani la Vatra Dornei. Deci aici, în apropierea noastră, și poate și prin natura serviciului a luat mult mai ușor contact cu toți meșterii populari din Bucovina de la acea vreme și a achiziționat de la toți ouă încondeiate.