Iosif Rangheţ, comunistul pus de ruşi să înveţe limba română la 30 de ani: „La 23 august 1944, partidul nostru a avut mai puţin de 1.000 de membri“
0Iosif Rangheţ e comunistul responsabil de situaţia membrilor de partid. E cel care ştie când ceilalţi colegi sunt vrednici să fie avansaţi pe linie de partid sau când este necesară îndepărtarea lor. În 1935, e trimis la Moscova să înveţe limba română. După trei ani de studiu, încă face greşeli.
Atenţie!, vorbeşte Iosif Rangheţ: „Tovarăşi, la 23 august 1944, partidul nostru, în Bucureşti, avea 80 de membri de partid, nu mai mult, nu mai puţin. Şi în toată ţara partidul nostru a avut mai puţin de 1.000 de membri de partid, inclusiv tovarăşii noştri din închisori şi lagăre de concentrare“. Iosif Rangheţ (născut József Rangecz) ştie despre ce vorbeşte. E şeful secţiei de cadre din Comitetul Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR), adică omul care păstrează lista exactă cu membrii de partid. Ocazia nu atât a amplei, cât a cuprinzătoarei alocuţiuni este şedinţa cu Activul Central din 25-27 aprilie 1945.
Aceasta era situaţiunea cadrelor. Totuşi, la sfârşitul lunii aprilie 1945, deci în mai puţin de un an, PCR ajunge la 55.253 de membri. Fix. În mai puţin de trei ani, această „creştere artificială“, cum au numit-o comuniştii, va fi remediată: în 1948, începe procesul de verificare a fiecărui membru care-a semnat adeziunea după septembrie 1944. Operaţiune la butoanele căreia stă tot Rangheţ.
Iosif Rangheţ e unul dintre comuniştii tineri, dar remarcabili în primii ani ai regimului comunist din România. Din aprilie ’44 şi până la prima Conferinţă Naţională a PCR, din octombrie ’45, face parte, alături de Emil Bodnăraş şi Constantin Pârvulescu, din troica provizorie care conducea partidul. Măcar aşa, la nivel formal.
Adolescentul Iosif Rangheţ, în dosarele Siguranţei FOTO: Arhivele Naţionale, Fond 95
„MEZINUL TRUPEI“
Pavel Câmpeanu descrie, în volumul de memorii „Ceauşescu, anii numărătorii inverse“, conducerea pestriţă din această perioadă: „Include doi vechi militanţi, români de origine, bine cunoscuţi în perioada interbelică prin lungi stagii în URSS şi în închisorile din România, pe care Moscova îi onorase acordându-le cetăţenia sovietică – Emil Bodnăraş şi Constantin Pârvulescu –, şi un reprezentant al generaţiei afirmate în timpul războiului, maghiar de origine, fără relaţii în URSS şi fără ani de detenţie la activ, un soi de mezin al trupei – Iosif Rangheţ“.
Acest articol este un ciot. Următorul episod al serialului „Apostolii lui Stalin“, articol ce prezintă biografia lui Iosif Rangheţ, dar şi tuşe despre tovarăşi precum Gavril Birtaş, Eva Ranghţ sau Sanda Rangheţ, poate fi citit în ediţia „Weekend Adevărul“ din 10-12 octombrie. Textul este publicat exclusiv în ediţia tipărită.
Click pe imagine pentru a o mări!
LISTA LUI STALIN
4. Ştefan Foriş
5. Emil Bodnăraş
6. Constantin Pârvulescu
7. Iosif Rangheţ
8. Andrei Ianuarievici Vîşinski
9. Petru Groza
10. Lucreţiu Pătrăşcanu
11. Avram Bunaciu
12. Constantin Doncea
13. Iosif Chişinevschi
14. Miron Constantinescu
15. Valter Roman
16. Chivu Stoica
17. Alexandru Moghioroş
18. Teohari Georgescu
19. Gheorghe Pintilie
20. Alexandru Drăghici
21. Alexandru Nicolschi
22. Dumitru Coliu
23. Gheorghe Apostol
24. Ion Gheorghe Maurer
25. Petre Borilă
26. Leonte Răutu
27. Mihail Roller
28. Iosif Ardeleanu
29. Sorin şi Ana Toma
30. Silviu Brucan
31. Alexandru Bârlădeanu
32. Serghei Nicolau
33. Mişu Dulgheru
34. Serghei Kavtaradze
35. Mihail Sadoveanu
36. Constantin Ion Parhon
37. George Călinescu