În pat cu Elena

Expoziţia Marilenei Murariu de la Galeria Simeza este un teribil pamflet artistic la adresa mizeriei postdecembriste, fără corespondent în peisajul artistic contemporan. Fie ea Lupescu, Ceauşescu sau Udrea, Elena reprezintă, în viziunea artistei, Politica dâmboviţeană, în ce are aceasta mai dezgustător.

Elena Ceauşescu întinsă lasciv, în ipostaza „Majei Desnuda" a lui Goya, citind Marchizul de Sade. Elena C. sub privirile languroase ale primarului metrosexual Mazăre, îmbrăcat în ofiţer german (sau ale unui nazist care arată ca Mazăre). Elena C. în tête-à-tête cu generalul Oprea, pe o barcă în parc, săgetaţi de un Cupidon de piatră, întrebându-l „Dar aste decoraţii, cum, cine ţi le-a dat?". E.C. dansând tango cu generalul-cu-piciorul-în-ghips Stănculescu, iar Iliescu cântându-le la acordeon romanţe ruseşti („Feerie decembristă"). Ministreasa Rodica Stănoiu băgându-i, ghiduşă, mâna în prohab generalului Voinea, în timp ce E.C. se produce la bară („Bara justiţiei").

Sexul Elenei Udrea

Băsescu însuşi îi pune, din spate, Elenei Ceauşescu mâna pe sân, ca un şmecher ce e, hăhăindu-se, la o masă la care convivi mai sunt Mona Muscă în furou şi Zoe Petre în negligé. E.C. în ipostază de M.M. (Marilyn Monroe), înconjurată de cei trei preşedinţi postdecembrişti. O parafrază a „Originii lumii", capodopera lui Courbet, îi arată pe cei trei dictatori comunişti - Dej, Ceauşescu şi Iliescu - moşind-o pe E.C. şi scoţându-l din sexul ei pe „micuţul" Severin, înfăşat în steagul UE („Originea Lumii Noi"). În sfârşit, cele trei Elene - Lupescu, Ceauşescu şi Udrea (mai din spate iţindu-se şi EBA) - dansând „Freci Cancan" (cum sună titlul lucrării) şi etalându-şi, impudice, ­„sexurile".

Toate sunt imagini şocante, provocatoare, la care cei care cunosc operele anterioare ale Marilenei Murariu nu s-ar fi aşteptat, ba chiar, pentru a fi sinceri, au rămas cu gura căscată. Reputata artistă plastică - iniţiatoare a proiectului „Pictori de azi la Balcic" (la sugestia regretatului scriitor Iordan Chimet) şi autoare, acum câţiva ani, a unei excelente expoziţii despre „un Balcic nocturn şi misterios" - a preluat din mers discursul, obraznic şi angajat politic/social, al tinerei generaţii de artişti. De fapt, i-a depăşit pe aceştia, pentru că, spre deosebire de mulţi dintre cei care şi-au făcut din contestare un „mod de viaţă" artistică, are în spate o solidă pregătire profesională şi o remarcabilă carieră în domeniu. Acest fapt validează estetic lucrările prezentate acum în această expoziţie-concept, ceea ce este lucrul cel mai important.

Imagini goyeşti

„Nu-mi place să devin manieristă", spune Marilena Murariu, astfel încât, simţind epuizarea temei Balcicului, a trebuit să găsească o nouă temă, iar aceasta ar fi fost nudul. Ideea de la care a plecat totul a fost s-o picteze pe E.C. în poziţia „Majei Desnuda" a lui Goya, citind „Omagiu" (care a devenit, în cele din urmă, un volum de Sade!). Încurajată în această direcţie, a dezvoltat respectivul concept şi, după un efort considerabil dar făcut cu mare creativitate, a rezultat această expoziţie cu totul remarcabilă.

„Natură moartă cu omagiu“

Regăsim aici mărcile stilistice ale autoarei, cunoscute din lucrările anterioare: cromatica stridentă (mov, violet, bleu-închis), tuşa groasă etc., dar de data aceasta folosite într-o altă direcţie decât cea a fantasticului şi misterului din Balcicul spectral pe care ni l-a desenat în ultimii ani. Realizarea estetică a lucrărilor este dincolo de orice îndoială, dar şi mai interesantă este schimbarea de concept, felul în care artista mixează constructele imaginarului nostru colectiv, breşa pe care expoziţia o produce în istoria noţiunii de „provocare" în arta noastră contemporană.

Sex cu Mazăre

Imaginea Ceauşeascăi apare în toate lucrările mari ale expoziţiei, dar nu este cea oficială cu care românii au fost asasinaţi timp de decenii de propaganda comunistă: serioasă, retuşată, „mamă şi soţie", ADI etc. E.C. este permanent în poziţii lascive, languroase, obscene pentru că este vorba de imaginea ei din folclorul ante- şi post-decembrist, de „curvă a ofiţerilor germani", de femeie „rea de muscă" etc. (diferit de austerul şi pudibondul Nea Nicu, căruia, spre deosebire de alţi dictatori, nu i se cunosc excese sexuale).

Această Elena este mixată, în compoziţiile Marilenei Murariu, cu figuri actuale ale politicii româneşti (Mazăre, Oprea, Severin) sau cu personaje şi imagini iconice ale Revoluţiei Române pentru a arăta continuitatea structurală dintre dinainte şi după '89, felul în care fantoma Elenei şi, în sens larg, a comunismului ne bântuie în continuare după ce au trecut 20 de ani „de tranziţie" şi de aşa-zisă democraţie (parc-ar fi, cea a Elenei, stafia de care vorbea bătrânul Marx!).

„Despre Elena în general" se intitulează expoziţia, şi, într-adevăr, fiecare dintre personajele care apar aici sunt îmbrăcate în uniforma de general şi au la vedere gradul lor. O serie de portrete mai mici, intitulate „În general, om de afaceri/jurnalist/prea cuvios" etc., arată măştile sub care s-a deghizat, după '89, Securitatea.

Info

„Despre Elena în general", expoziţie de pictură Marilena Murariu
Curator: Marian Constantin
Unde: Galeria Simeza (Bdul Magheru nr. 20)
Când: până la 24 mai