Ia cu altiță a intrat în patrimoniul UNESCO. Vestea extraordinară, primită chiar la 1 Decembrie, de Ziua Națională a României
0Veste extraordinară de 1 Decembrie, Ziua Națională a României: ia cu altiță a intrat în lista patrimoniului UNESCO, proiectul fiind promovat în comun de România și Republica Moldova.
„Acum câteva minute, aici, la Rabat, dosarul „Arta cămășii cu altiță - element de identitate culturală în România și Republica Moldova” a fost inclus pe Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial a umanității UNESCO! Mă înclin în fața fiecărei femei care a cusut și coase acum o ie! Felicitari celor care au muncit până la epuizare pentru pregătirea dosarului! Mă înclin! Expoziția noastră de ieri a inspirat! Sunt atât de fericită! La mulți ani, dragii mei!”, a anunțat Iulia Gorneanu, colecționar, promotor al proiectelor identitare.
„La blouse roumaine” a anunțat, de asemenea, că România a primit cel mai frumos cadou de 1 Decembrie.
„IA, cămașa cu altiță, a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Intangibil al Umanității UNESCO! Felicitări, România și Republica Moldova! La mulți ani! Felicitări și mulțumiri tuturor comunităților, grupurilor, experților, asociațiilor și instituțiilor care au contribuit la acest succes istoric! Felicitări tuturor oamenilor, în marea lor majoritate femei, care, începând cu 2012, au creat de la firul ierbii, organic, cea mai frumoasă mișcare culturală românească dedicată IEI și cămășii tradiționale românești în general! Recunoștință veșnică strămoașelor și strămoșilor noștri care ne-au transmis din generație în generație, povestea noastră despre lume și viață înscrisă pe cămașa de lumină a acestui popor!”, este mesajul entuziast al celor din comunitatea virtuală „La blouse roumaine”, care a născut această mișcare universală.
Efortul pentru includerea cămășii cu altiță în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova. S-au realizat vaste cercetări în cele două țări, în localități din sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia, Bucovina, s-au bătut satele în care cămașa cu altiță este cusută și astăzi manual de femei care predau meșteșugul de la o generație la cealaltă, și astfel s-a întocmit un dosar vast care a convins specialiștii că ia românească, cea care a cucerit deja mapamondul, merită propriul loc în patrimoniul UNESCO.
Ce este cămașa cu altiță
Cămașa care a depășit de foarte multă vreme granița satului românesc este piesa de bază a costumului popular femeiesc de sărbătoare. Este vorba de „cămașa femeiască de tip carpatic: încrețită în jurul gâtului pe bentiță și cu repartiția ornamentelor potrivit tradiției: pe piept, pe altiță, de-a lungul mânecii, iar lățimile de pânză sunt încrețite în jurul gâtului”, notează specialiștii Ministerului Culturii. La cămășile foarte vechi, altița era croită ca un element de sine stătător,, dreptunghiurile de material fiind ulterior îmbinate prin tehnici de cusătură cu celelaltte elemente ale cămășii.
Altița – „partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești (...), când e brodată cu cusături” (Dicționarul Academiei, 1907) - este partea cea mai frumos ornamentată a acestui obiect vestimentar, dovedind măiestria femeii care a cusut-o.
„Caftanul marocan întâlnește ia”, expoziția-punte între două culturi
Miercuri, 30 noiembrie, Rabat, capitala Marocului, a găzduit un „moment unic de întâlnire culturală identitară”, intitulat „Caftanul marocan întâlnește ia” și organizat cu sprijinul Ambasadei României la Rabat si al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, o „paralelă surprinzatoare ce marchează două civilizații străvechi prin intermediul a două simboluri ce ascund filozofii populare, apartenențe culturale și amprente istorice”.
„Astăzi, când designul contemporan citează tot mai mult folclorul, când trăim o redefinire și o recalibrare a identității, expunerea în dialog a unor piese de vestimentație tradițională ne poate conecta nu doar cu două culturi străvechi, ci și cu propria noastră năzuință de regăsire, prin experiment vizual și comunicare interculturală. Simboluri ale culturilor tradiționale ce le-au creat, caftanul marocan și cămașa românească – IA – au devenit piese vestimentare iconice, influențând moda într-un mod covârșitor. Pattern-urile, rafinamentul cromatic, modul simbolic de expresie și transpunere pe textile a unor informații încifrate continuă să fascineze designeri, case de modă, branduri”, menționa un comunicat de presă premergător evenimentului de la Rabat, unde invitate speciale au fost Iulia Gorneanu, curator, colecționar și promotor de proiecte identitare și Andreea Ciortea, fondator IA Sibiu, colecționar.
Semne-simbol venite din neolitic
Potrivit aceleiași surse, cămașa cu altiță, denumită generic IE, încifrează în ornamentică semne-simbol venite din neolitic, cu funcție apotropaică, de fertilitate sau narativă, dezvăluind date despre starea social-statutară, vârsta sau apartenența la o anumită comunitate a femeii care a creat-o.
Din punct de vedere al tiparului, primele mărturii vizuale provin din perioada antichității romane: Columna lui Traian din Roma, monumentul Tropaeum Trajani de la Adamclisi, Arcul lui Galeriu din Salonic. Există cămăși ceremoniale, ritualice, de mare sărbătoare, de duminică, de lucru. Acestea se diferențiază cromatic, stilistic, din punct de vedere al croiului și dispunerii ornamenticii nu doar de la o regiune la alta, ci și de la un sat la altul.
Cămașa cu altiță a spart hotarul satelor, devenind veșmânt aulic (de curte), apoi a depășit granițele țării, ajungând să fie purtată de celebrități din toată lumea. Ca orice veșmânt tradițional, IA constituie o secvență a memoriei colective iar purtarea ei, o manifestare spirituală ce străbate timpul, relevând istoria mitică a unui neam. Mai mult decât atât, reprezintă un liant puternic și stabil al românilor de pretutindeni, unind generațiile și formând punți de legătură între comunitățile românești din diferite țări.
Piese originale din perioada 1900 - 1950
În expoziția din capitala Marocului se regăsesc piese originale din perioada 1900-1950, brodate și cusute manual pe pânză țesută în casă, în diverse tehnici, de femei din mediul rural. Câteva dintre exponate sunt piese de atelier și provin din familii istorice, fiind purtate de doamne inspirate de familia regală care, prin vestimentație, transmiteau mesaje patriotice, identitare, estetice.