Gorduz sau „epifania laică“
0Sorin Dumitrescu, autodefinit drept artist creştin, regăseşte semnificaţiile religioase ale operei regretatului sculptor, printr-un efort hermeneutic asupra rândurilor despre artă ale acestuia. Unul dintre cei mai valoroşi artişti plastici români, sculptorul Vasile Gorduz (1931-2008), este omagiat de către un alt nume important al plasticii postbelice, Sorin Dumitrescu, într-un mod inedit şi remarcabil.
Cronică de carte de DOINEL TRONARU
Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti (Mogoşoaia) şi Fundaţia Anastasia, a pictorului Sorin Dumitrescu, şi-au conjugat eforturile, au făcut rost de ceva sponsori şi au editat un album impresionant dedicat operei lui Gorduz. Atât valoarea artei gorduziene, cât şi aspectul grafic al albumului, precum şi conceptul cu totul special care stă la baza acestuia recomandă volumul „Gorduz: de la idee la «arătare»" ca pe o performanţă artistică de prim rang.
Albumul conceput de Sorin Dumitrescu nu şi-a propus să fie doar o simplă lucrare care redă plat „viaţa şi opera" artistului vizat, ci se doreşte o tentativă de a înţelege complexitatea actului artistic al sculptorului, de a decripta semnificaţiile profunde ale unei opere de maximă autenticitate. Cartea conţine numeroase reproduceri fotografice ale lucrărilor lui Gorduz şi fotografii-document, dar ceea ce structurează întregul demers este textul lui Sorin Dumitrescu, „comentariul" său asupra universului artistului şi asupra fragmentelor teoretice rămase de la acesta. Cele „7 lecţii de a face artă" care - sub titlul „De la idee la «arătare»" - sunt comentate de Sorin Dumitrescu reprezintă de fapt „bileţele" rămase de la sculptor, prin a căror analiză se doreşte „iluminarea" semnificaţiilor operei gorduziene.
„Bileţele"
„Cum să cuprinzi în pozele unui album de artă spaţialitatea uriaşă a unei creativităţi de talia artei lui Vasile Gorduz?", este provocarea care a dus la ineditul concept al acestui volum. „Interesul nostru a fost de a arăta, de-a lungul unui album, ce deosebeşte autoritar opera lui Gorduz de felul în care concepe sculptura contemporaneitatea recentă a artei. Ca urmare, am ales soluţia simplă a albumului cât mai fidel şi mai precis adecvat însemnărilor făcute de sculptor pe «bileţelele» rămase de la el", explică Sorin Dumitrescu. Deşi „octogenarul Gorduz n-a avut pe întinsul vieţii sale decât trei-patru personale, cele mai multe la solicitarea Fundaţiei Anastasia" (prima personală a avut loc la Galeria Catacomba, astăzi dispărută, în 1993, la 62 de ani), „latura ascunsă a artei sculptorului a fost tot timpul cu mult mai extinsă decât cea lăsată la vedere, la dispoziţia lumii. În mod miraculos, secretul ei s-a păstrat pe o sumă de «bileţele» de hârtie, însemnate în fugă şi apodictic. Aparent aruncate neglijent pe hârtie, cuvintele se dovedesc îndelung şi serios pritocite în minte".
Răscruci
Albumul este deschis de un mesaj al lui Gorduz, considerat „surprinzător" şi ales ca „model, concept şi preambul" al cărţii: „Arta nu trebuie să fie făcută ca să placă lumii, ci ca să fie o lecţie pentru cei care vor s-o facă" (2 aprilie 1982). „Prin urmare", conchide Sorin Dumitrescu, „a învăţa cum se face arta înseamnă a învăţa de fapt să o vezi". Aşadar, „albumul de faţă nu numai că expune opera, ci învaţă şi cum să o vezi". „S-a optat pentru un concept de expunere editorială care prezintă opera matură a lui Gorduz prin prisma a «7 lecţii de a face artă», fiecare lecţie având ca temă o observaţie a sculptorului, însoţită de reproducerea operelor care o exemplifică şi o argumentează convingător. Pe scurt, biografia unei creativităţi în şapte lecţii". Viziunea grafică a albumului se subsumează textului scris, căruia i se adaugă ca un comentariu vizual paralel: „O cruce fină, lineară, împarte în patru paginile de text, ca o semnalizare a răscrucii care guvernează peste tot facerea operei lui Gorduz".
Metaportrete
În preambulul lucrării, Sorin Dumitrescu analizează în amănunt „influenţa exercitată de patru artişti care l-au preocupat pe sculptor din pornire, iar unii până la capătul vieţii: Murnu, Anghel, Giacometti şi Brâncuşi". Consecvent sie însuşi, Sorin Dumitrescu extrage din opera analizată concluzii de ordin spiritual şi religios: „Albumul oferă proba de netăgăduit a unui nou mod de creativitate şi a germenilor unei forme fără precedent a culturii laice - a culturii Duhului Sfânt, cea de după mormânt. (...) Acest studiu de caz scoate pentru prima dată la lumină fondul teologic al sculpturii lui Gorduz şi tratarea în regim iconologic a fiecărei «arătări» primite, ca tainică epifanie laică a unor «înţelesuri de deasupra cerurilor»". Exempli gratia, Eminescul lui Gorduz, mai bine zis „chipul înviat" al poetului: „Sculptorul ne pune dinainte un Eminescu pradă unei răpiri dumnezeieşti, fixându-L hipnotic pe Hristos cu căutătura subit înviată, a celui care îşi adoră Învietorul. Un Eminescu «branşat» definitiv la Hristos, ca mucenicii şi mărturisitorii biruitori". Excepţionalul album n-ar fi fost posibil fără informaţiile şi documentele puse la dispoziţie de soţia artistului, Silvia Radu, la rândul său un sculptor important. Volumul este însoţit de un DVD cuprinzând un film despre sculptura lui Gorduz realizat de Sorin Dumitrescu.
Gorduz: de la idee la „arătare". 7 lecţii de a face artă, comentate de Sorin Dumitrescu
Editor: Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti & Fundaţia Anastasia, 2011
Concept editorial şi viziune grafică: Sorin Dumitrescu
Design grafic şi computerizat: Mihaela Şchiopu
Fotografie: Mona Caraman şi Marius Caraman
Număr pagini: 336