Fragmente din scrisorile de despărţire ale marilor filosofi. Simone de Beauvoir: „Jean-Paul Sartre, eşti un măgar!“
0Scurte extrase din scrisorile de despărţire trimise de marii filosofi ai lumii către fostele lor iubite sau foştii parteneri de viaţă, publicate de revista „New Yorker“, dezvăluie alte feţe ale celor mai importanţi gânditori de-a lungul istoriei: cuprinşi de gelozii, uri, romantisme şi, mai ales, frivolităţi.
Friedrich Nietzsche (foto): Ţi-aduci aminte ziua cu raţele? Era înnorat şi destul de rece afară, iar cerul prevestitor de furtună parcă încerca să ne pecetluiască soarta cu fiecare rafală. Ne-am retras repede sub o streaşină, unde am dat peste o familie de raţe care se cuibărise într-un colţ. Ştiu că m-am uitat atunci la tine şi mi-am spus : „Relaţia asta nu poate dura mult timp“. Dar, până la urmă, ce durează la nesfârşit? Ascultă-mă: aşa cum o albină părăseşte o floare după ce a fost polenizată, la fel trebuie şi tu să mergi înainte, mai departe. Într-o zi, o să întâlneşti un alt bărbat, care o să se ridice ca o pasăre Phoenix din cenuşă, şi tot ceea ce sper cel mai mult e ca el să nu aibă sifilis.
Karl Marx: Care mai e treaba cu noi? Pe fiecare zi ce trece, eşti din ce în ce mai adâncită în munca ta. N-am mai făcut dragoste de o lună, chiar şi după ce mi-au trecut erupţiile alea de pe piele, şi mă gândeam că o să sărbătorim în mod corespunzător. Cer să se facă dreptate din acest burgez iad al onanismului în care mă aflu numit „relaţie“!
Immanuel Kant: Pe toată durata relaţiei noastre, m-am simţit mizerabil în mod absolut şi irevocabil. Îmi dau seama acum că pur şi simplu m-ai folosit pentru a-ţi atinge un scop. Ai idee cum mă face să mă simt acest lucru? Trebuie neapărat să meditezi asupra sensului legii universale şi să nu mai faci treaba aia pe care ai făcut-o cu limba. Am urât asta!
Platon: Mă doare să admit asta, dar Socrate avea dreptate în privinţa ta. Tu nu poţi să te gândeşti la altcineva în afară de tine. Când ai venit să mă vezi la cursurile mele de la Academie ultima oară? A trecut deja prea mult timp de când mă mint singur. Acum îmi dau seama că dragostea ta nu este adevărată! Da, frumuseţea ta este extraordinară, dar dureros de abstractă. Aşa că lasă-mă să mă războiesc cu lumea reală. Pleacă!
René Descartes (foto): Beau, deci... sunt beat. Ha ha! Am crezut că-mi va fi mai uşor să-ţi scriu după cele şase pahare de vin băute, dar, vai!, este încă absolut groaznic. Oh, cum lumea mea devine mai mică fără ca tu să faci parte din ea şi... ştii ce? Nu. Lasă-mă să o iau de la capăt. Filozofia este ca un copac şi are toate aceste ramuri care se întind în afară, spre exterior, dar tu eşti ca un arbust. Drăguţ şi micuţ, dar care nu se prea pricepe la gândirea raţională. Înţelegi ce vreau să spun?
Simone de Beauvoir: J.P (Jean-Paul Sartre), eşti un măgar!
Søren Kierkegaard: Voi rupe relaţia noastră plecând de la trei etape. Prima se leagă de estetică. Mă plimbam pe una dintre străzile mele preferate din Copenhaga, când te-am văzut ieşind dintr-o caleaşcă şi am ştiut atunci că trebuie să te am. Cea de-a doua etapă a existenţei noastre este una etică. În timp ce îmi doream să-ţi descopăr trupul ascuns, mi-am amintit că, recent, prietenul meu bun, Hans, a făcut asta înaintea mea şi ştiam că se va supăra dacă aş fi încercat să te cuceresc. A treia şi ultima noastră etapă ţine de religie. Nu mi-a prea păsat de Hans, aşa că te-am sedus.
Cu toate acestea, amândoi am comis un păcat imens, astfel că trebuie să încheiem imediat aceste imorale, totuşi excitente, randez-vous-uri. Doamne ajută!
John Locke: Spune-i „la revedere“ lui John Cocke!
Scrisorile în limba engleză pot fi citite aici.