Despre memoria comunismului şi  „noua cortină de fier”

„O idee care ne suceşte minţile”, un volum semnat de Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu, va fi lansat sâmbătă, pe 22 noiembrie, ora 13.00, la Târgul de Carte Gaudeamus, în prezenţa autorilor.

Aflat în curs de apariţie la Editura Humanitas, volumul colectiv „O idee care ne suceşte minţile” propune o incursiune în istoria şi memoria comunismului. „Textele care sunt aduse laolaltă între copertele acestei cărţi au fost scrise independent unele de altele. Unitatea lor spontană face din autorii lor nişte veritabili estici. Problema comună este memoria comunismului, în Est, şi refuzul ei, în Occident”, se arată într-o prezentare a autorilor. „Andrei Pleşu disecă asimetria Est/Vest în ce priveşte memoria comunismului, constată refuzul memoriei Vestului de a prelua memoria Estului şi face demonstraţia aberaţiei credinţei idealiste în comunism. Gabriel Liiceanu face anatomia ideii comuniste, care a sucit şi continuă să sucească minţile oamenilor, propunând o reflecţie asupra constituirii memoriei ororii şi o meditaţie asupra dificultăţii de a o mărturisi. Horia-Roman Patapievici analizează prejudecăţile cu care mintea occidentală refuză memoria estică a comunismului şi propune o reflecţie asupra efectelor pe care dictatura totalitară le-a avut asupra defectelor noastre. Toate cele trei contribuţii sunt solidare în credinţa că problema memoriei comunismului este problema centrală a unificării conştiinţei europene.

Într-un cuvânt înainte numit „Noua cortină de fier a memoriei” şi semnat de cei trei autori se arată:

„Prin faptul că reunificarea s-a făcut exclusiv prin occidentalizarea resturilor europene, procesul reunificării a declanşat şi lăsarea unei noi cortine de fier, invizibile, care nu mai opune blocuri militare şi regimuri politice adverse, ci menţine în separare şi stare de incomunicare blocuri de memorie şi regimuri sufleteşti diferite. Noua cortină de fier nu divizează Europa pe o axă geografică (cum făcea cea veche, de la Szczecin la Trieste), ci trece prin sufletul fiecărui european, căruia îi divizează memoria şi îi disociază sensibilitatea.”

Idea este continuată şi explicată pe larg: „Oamenii de după fosta cortină de fier au alte amintiri, sunt marcaţi de alte traume, îşi amintesc diferit, suferă altfel şi sunt în alt mod răniţi sufleteşte decât oamenii din fostul Occident. Prin occidentalizarea resturilor europene, parte din memoria europeană, cea pe care a gestionat-o Occidentul, este comună. Cealaltă memorie, a comunismului şi a traumei totalitare care durează nu un deceniu, ci o jumătate de secol, nu este însă comună. Pur şi simplu, nici memoria, nici mărturia oamenilor din Est nu au fost primite în noua memorie colectivă a Europei, care a rămas esenţialmente cea occidentală, de dinaintea căderii cortinei de fier. Noua cortină de fier marchează faptul că memoriile şi sensibilităţile europene formate în timpul primei cortine de fier nu au fost unificate, ci au rămas separate.”