Cum îi cerea scriitorul John Steinbeck un autograf lui Marilyn Monroe în 1955. „E deja sclavul tău. Asta l-ar face al meu”
0PPe 28 aprilie 1955, scriitorul american John Steinbeck îi trimitea o scrisoare divei Marilyn Monroe pentru a-i cere o favoare, promiţându-i, la schimb, „o cheie de la intrarea doamnelor la Fort Knox”, o bază militară din Kentucky.
John Steinbeck, autorul unor scrieri precum „Fructele mâniei”, La răsărit de eden”, „Oameni şi şoareci” sau „Perla”, era cunoscut pentru faptul că nu avea răbdare să dea autografe şi să stea de vorbă de tineri scriitori în căutare de sfaturi pentru a fi publicaţi de edituri. Pe scurt, după cum punctează Keith Ferrell- citat the Open Culture- în biografia scriitorului, ”John Steinbeck: The Voice of the Land”, nu îi plăceau „oamenii care nu citesc niciodată cărţi, dar cărora le place să întâlnească autori”.
Totuşi, în aprilie 1955, Steinbeck avea să ajungă el însuşi în postura pe care o dispreţuia, fiind nevoit să îi ceară un autograf actriţei Marilyn Monroe.
Totul a pornit de la Elaine, soţia scriitorului, care i-a spus nepotului lor că „unchiul John” a întâlnit-o pe actriţa de care el era de-a dreptul îndrăgostit. La scurt timp, scriitorul era nevoit să îi ceară lui Monroe o fotografie cu un autograf, iar scrisoarea pe care i-a trimis-o arată umorul lui Steinbeck chiar şi în situaţiile în care se simţea inconfortabil.
„Dragă Marilyn:
În toată experienţa mea de până acum nu am cunoscut niciodată pe cineva care să ceară un autograf pentru el însuşi. E mereu pentru un copil sau pentru o mătuşă bătrână, ceea ce devine foarte obositor, după cum ştii mai bine decât mine. De aceea, cu o anumită greaţă, îţi spun că am un nepot care trăieşte în Austin, Texas, al cărui nume e Jon Atkinson. E cu un picior în pragul pubertăţii, dar asta e doar una dintre problemele lui. Cealaltă eşti tu.
Ştiu că nu eşti făcută din eter ceresc, dar el nu ştie. O sugerare a faptului că ai funcţii (ale organismului- n.r.) normale l-ar şoca profund şi nu am de gând să fiu eu cel care îi spune.
Într-o călătorie recentă în Texas, soţia mea a făcut eroarea fatală de a-i spune lui Jon că te-am cunoscut. Nu o prea crede, dar respectul lui pentru mine a crescut chiar şi pentru că am minţit în legătură cu asta.
Acum, mi se cer tot felul de favoruri prosteşti, aşa că nu am nicio ezitare să îţi cer unul ţie. Ai vrea să îi trimiţi...o poză cu tine, poate într-o dispoziţie feciorelnică meditativă, dedicată lui şi indicând că eşti conştientă de existenţa lui? E deja sclavul tău. Asta l-ar face al meu.
Dacă vei face asta, o să îţi trimit o cheie de oaspete la intrarea doamnelor de la Fort Knox şi, în plus, te voi plăcea foarte mult. Al tău, cu sinceritate, John Steinbeck”.