Cabaretul şi homosexualitatea, interzise de nazişti

„Viaţa este un cabaret”, astfel cântă Sally Bowles, personaj principal în musicalul „Cabaret”, în care ni se prezintă viaţa de noapte din Berlinul anilor ’30. O atmosferă care va fi spulberată în curând de intruziunile naziştilor.

La începutul anului 1929, Christopher Isherwood, în vârstă de 24 de ani, coboară din tren la Berlin. A lăsat în urmă o mamă singură şi nişte studii de medicină neterminate. Doi ani mai devreme a debutat cu romanul “All the Conspirators” şi acum a sosit la Berlin cu intenţia de continua să scrie. Asa susţinea el, dar adevărul era puţin diferit.

De-a lungul anilor, a studiat la Universitatea din Oxford, dar de timpuriu nutrea o pasiune despre care nu putea să vorbească şi nici măcar să o trăiască în linişte. Anglia conservatoare a acelor timpuri nu avea loc pentru bărbaţii atraşi de alţi bărbaţi, decât poate o celulă.

Odată ajuns la Berlin, tânărul englez simţea că poate respira mai uşurat în atmosfera decadentă a oraşului. Aici se afla şi prietenul şi poetul său W. H. Auden, sosit în Berlin mai devreme, care promisese că îl va prezenta pe Christopher, cel notabil din înalta societate, lucrătorilor germani blonzi după care tânjea.

Auden s-a ţinut de cuvânt şi l-a dus pe Christopher Isherwood în “The Cosy Corner”, un local gay ascuns bine într-o pivniţă de pe Zossenerstrasse, nr. 7. În mediul acela, cu fotografii cu boxeuri sau ciclisti pe pereţi şi cu muncitori tineri care stăteau la masă cu halbele de bere, Christopher l-a cunoscut pe cehul Buby. De atunci au petrecut amândoi câteva nopţi şi zile împreună în locuinta englezului.

Adesea însă Christopher aştepta in zadar ca acesta să apară, iar când într-un final o făcea, izbucnea un scandal plin de cuvinte neplăcute. Oamenii de la “Cosy Corner” erau în floarea vârstei, şomeri şi nu rareori se prostituau. Stăteau şi se jucau cărţi în club, aşteptând să îi abordeze vreun străin bogat. Nu erau întotdeauna strict de orientare homosexuală, ci pur şi simplu mai căutau o sursă de venit.

Asta şi pentru că şomajul în Germania de la inceputul anilor ’30 era ridicat. La fel ca alte ţări din Europa vestică, ţara fusese lovită puternic de marea depresiune atunci când a avut loc crahul bursei americane, în 1929. În plus, Germania se chinuia cu povara reparaţiilor consistente pe care era obligată sa le plătească în urma înfrângerii în primul război mondial. Peste 6 milioane de nemţi au rămas fără loc de muncă atunci când companiile falimentau una după alta din pricina crizei economice.

Marea depresiune a zguduit şi sistemul democratic. Alcătuirea unor guverne energice devenise dificilă, ceea ce mărea neîncrederea în partidele tradiţionale şi determina populaţia să-şi pună speranţele în extremism. Atât Partidul Comunist, cât şi cel Nazist şi-au crescut numărul de membri.

Comuniştii arătau cu degetul spre capitalism ca sursă a tuturor problemelor Germaniei şi propune ca model de urmat exemplul Uniunii Sovietice industrializate. Naziştii condamnau în schimb puterile din vest şi comunitatea evreiască, promitând că liderul Adolf Hitler va asigura cetăţenilor un viitor mai bun.

Pentru Christopher Isherwood, aventura amoroasă cu Buby nu era decât începutul unei serii de relaţii din ce în ce mai pasionale. Şi totuşi, în romanul său cel mai cunoscut, “Goodbye to Berlin”, nu relaţiile acestuia reprezentau tema cea mai exploatată.

Citeşte continuarea pe historia.ro