Bancuri din Epoca de Aur sau cum făcea haz de necaz românul pe vremea lui Ceauşescu
0A-nceput de ieri să cadă/ Câte-un cetăţean pe stradă./Ar mânca, n-are faină.../Ar citi, n-are lumină.../Ar pleca, n-are maşină.../Ghici ghicitoarea mea:/În ce ,,iepocă” era?
,,Epoca de Aur este numele pe care propaganda oficială a vremii l-a atribuit perioadei istorice în care la conducerea Republicii Socialiste România s-a aflat dictatorul Nicolae Ceauşescu, între anii 1965-1989. Expresia Epoca de Aur a apărut şi a fost folosită în anii '80, interval marcat în special de cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu şi al familiei acestuia. De altfel, un alt termen utilizat de instituţiile şi presa oficială pentru a desemna această perioadă era Epoca Nicolae Ceauşescu” [1].
Perioada anilor ’80 aduce în statele comuniste o criză economică şi acută de sistem, astfel încât Jean-Francois Soulet afirma despre colapsul Uniunii Sovietice că:,,…dacă agonia «Imperiului» a fost neaşteptat de scurtă, în schimb boala îşi făcea drum de decenii, poate chiar de la originile sale”[2].
,,În România eşecul comunismului a fost cel mai şocant, dezastrul economic cel mai adânc şi condiţiile de trăi cele mai inumane. Natura eratică a procesului luării deciziilor, gustul pentru proiecte economice grandioase şi adularea delirantă a conducătorului şi a ideilor lui iraţionale au sfârşit prin a împinge ţara la dezastru şi au născut o societate monstruoasă, în care supunerea şi frica au luat locul demnităţii, iar minciuna pe al adevărului. Umilinţa, lipsurile şi opresiunea s-au adunat, fără ca un sfârşit, oricare ar fi fost el, să fie întrevăzut”[3].