Actorul Marcel Iureş: „La mine, arta e o sperietură“

Actorul Marcel Iureş, care îi intepretează, la Teatrul Act, pe Ivan Turbincă, pe Dănilă Prepeleac şi pe Moromete, a subliniat, în conferinţele moderate de George Banu şi Irina Nistor, că perversitatea creaţiei constă în a ajunge să faci artă „din spaimă şi limitare“.

„Aşa cum tăcerea e contrabalansul vorbirii, aşa e şi spaima, creativă“,  a spus actorul Marcel Iureş, într-o conferinţă moderată de George Banu. Teatrologul George Banu a numit că teatrul pe care îl face mai nou Marcel Iureş, interpretându-i la Teatrul Act pe Moromete, Ivan Turbincă, Dănilă Prepleac, este unul „orfan“, aflat la graniţa dintre genuri. Spectacolele noi, în care joacă Marcel Iureş, sunt dramatizări şi texte semnate de Cătălin Ştefănescu, puse în scenă de regizorul Alexandru Dabija.

Actorul a vorbit şi despre ceea ce înseamnă independenţa, spunând că un om de cultură trebuie să îşi asume deciziile şi să înainteze pe propriile puteri. Teatrul Act, creat de Marcel Iureş, va împlini 20 de ani anul viitor.

 „Da, ne pregătim de aniversare, ne pregărim să marcăm acest moment...Independent, acum, e bizar să fii. Toată lumea e independentă. Ne naştem independenţi şi murim independenţi. Independenţa în cultură presupune un fel de a trăi cu tine, asumându-ţi deciziile şi înaintând cât se poate pe propriile-ţi puteri. Cu greşeli, cu poticneli, cu genunchi rupţi. Asta e important. Cum se face asta? Pas cu pas“, a subliniat Marcel Iureş.

„Un talent, dublat de un caracter“

„Talentul său a atins acea stare de graţie care nu-i este hărăzită oricui. Şi totuşi a ştiut să rămînă un om obişnuit, cu o coloană vertebrală de invidiat, din rasa aristocraţilor celei de-a şaptea arte. După premiera de la Hollywood Multiplex, a dat autografe pe afişe, pe care le-a semnat întinzîndu-le pe covorul cu stele (cinematografice), dînd admiratorilor (mai ales studenţi, ceea ce este meritoriu de ambele părţi) iluzia unei comunicări, fără intermediar, între ecran şi realitate“, a spus Irina Nistor, despre filmele cu Marcel Iureş, la o întâlnire în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.

„Hart's War este o poveste dintr-un lagăr de prizonieri de război care, la rîndul lor, nu-şi pot depăşi inerţiile şi mai ales prejudecăţile de americani rasişti, care nu acceptă ideea de piloţi de culoare. Colonelul nazist interpretat de Marcel Iureş priveşte detaşat acest conflict în oglindă al aceluia din Germania lui Hitler. El nu creionează caracteristicile acestei specii prin locuri comune, ci prin subtilităţi de joc care ascund o lungă experienţă pe scena de teatru. Bruce Willis devine brusc cu actor plin de clişee şi lipsit de o dimensiune esenţială pentru a fi pe măsură partenerului român. Totul se transformă într-o posibilitate de a analiza "pe viu" diferenţă dintre şcoala europeană şi cea americană.

Dar mai ales marea izbîndă constă în faptul că de astă dată un mare talent este dublat şi de un mare caracter, ceea ce pînă acum părea mai degrabă o contradicţie în termeni. Păcat că deocamdată excepţia doar confirmă regula. Deocamdată!", a subliniat Irina Nistor.

Mai are ceva de învăţat în arta actorului? Marcel Iureş a explicat că este important „să înveţi să te dezveţi de anumite roluri. După sute de spectacole, actorul devine o cutie de fantome. Rolul Dănilă Prepeleac, de exemplu – după ce am tot jucat ţărani, Moromete, Ivan Turbincă, toată lumea mi-a spus că Dănilă nu are legătură cu niciunul dintre aceia. 

Asta cică se cheamă artă. La mine e o sperietură. Iată perversitatea creaţiei – a ajunge să faci din spaimă, din limitare. Aşa cum tăcerea e contrabalansul vorbirii, aşa e şi spaima, creativă“. 

George Banu şi Marcel Iureş    FOTO: Maria Ştefănescu

O meserie „conjugală“

Cât de important este să-ţi asumi deciziile şi să construieşti totul pe cont propriu?  Există o anumită motivaţie pentru această plăcere a însingurării, pentru acest dialog aproape solitar cu spectatorii?”, a întrebat George Banu.

Actorul Marcel Iureş a răspuns că nu este singuratic şi că are o relaţie cu comunitatea şi breasla sa, una fără de care „nu poţi exista”.   „Am relaţia cu comunitatea, cu oamenii, cu breasla, fără asta nu poţi exista, e o meserie conjugală. Dar nu sunt singuratic“,  a punctat el.

Cum faci să păstrezi măsura iluziei?. „Mă tot gândesc la asta. E valabilă posteritatea asta? Nu ştii niciodată. Filosofic vorbind, nu cred în niciun fel de posteritate a actorului cu excepţia acesteia, prezentă, pe care o poţi îndrăgi chiar dacă te expune la maxim, chiar dacă îţi dă frisoane.. Întâlnirea asta, de exemplu, dacă aş putea să o prelungesc până mor, ar fi o formă de posteritate. Altfel, mă iau după reacţiile echipelor de filmare, toată lumea plânge că se termină. Ce se termină? E o iluzie uriaşă că se termină, nu se termină nimic“, a conchis Marcel Iureş.

„Un actor cu stea“, la Sibiu

Având o impresionantă carieră în teatru şi cinematografie, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Marcel Iureş urmează un traseu ascendent în teatru şi film, devenind cunoscut pe plan naţional odată cu rolul Franz Liszt din filmul „Vis de ianuarie”, prin interpretări de excepţie (la Teatrul Naţional din Cluj Napoca, Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul de Comedie, Teatrul Act), multe dinte roluri primind nominalizări şi premii UNITER. Are o importantă carieră ca actor de film în creaţiile lui Mircea Veroiu („Artista, dolarii şi ardelenii” şi „Să mori rănit din dragoste de viaţă”), Şerban Marinescu („Domnişoara Aurica”). Se afirmă pe plan internaţional datorită rolurilor din filmele Misiune imposibilă, Pacificatorul, Războiul lui Tom Hart, Layer Cake. Din 2004 este preşedinte al Fundaţiei Culturale Teatrul ACT şi preşedintele Festivalului Internaţional de Film Independent „Anonimul”. La Sibiu, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor.