Abdellatif Kechiche: „Când te duci la un restaurant, nu te interesează disputele din bucătărie”

Regizorul tunisian Abdellatif Kechiche, câştigătorul premiului Palme d'Or cu filmul „La vie d'Adèle“, a susţinut azi o conferinţă de presă, în cadrul Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest".

Laureatul Palme d'Or de anul acesta le-a vorbit astăzi jurnaliştilor români despre felul în care lucrează pe platoul de filmare, despre cum şi-a ales actriţele, despre cum a reuşit să creeze o anumită intimitate pe platou, dar şi despre faptul că filmul lui e interzis în unele ţări.

Fiind o poveste de dragoste lesbiană cu multe scene explicite, filmul „La vie d'Adèle“ are limitări de vârstă, dar acestea sunt diferite de la o ţară la alta. În Romania, va fi interzis sub 18 ani, în Franţa e intezis copiilor sub 12 ani, iar în Italia - sub 14 ani. În SUA, unele state au limita de vârstă de 17 ani, altele interzic complet filmul. Kechiche consideră că arbitrariul acestor limitări e dovedit de diferenţele de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. „Există instituţii care se ocupă de cenzură. E problema cenzurii şi a unui grup restrâns de oameni care decid pentru majoritate.”

Întrebat cum a ajuns la un grad de intimitate cu actriţele pe platoul de filmare, Abdellatif Kechiche a răspuns: „În toate filmele ajungi la un grad de intimitate cu actorii. Asta în primul rând pentru că ai încredere în ei. Apoi, eu las actorilor un grad mare de libertate. Sint liberi să se exprime cum vor pe platou, fără ca cineva să se uite strâmb la ei.”

Despre cum lucrează el însuşi la filmări, regizorul a spus: „Când ajung pe platou nu am un plan prestabilit şi încerc să văd lucrurile ca şi cum ar fi pentru prima oară. Şi pe actori îi rog să uite ce au învăţat până atunci. Dificultatea la munca cu actorii nu e lipsa lor de experienţă, ci tocmai că trebuie să le ştergi cu guma automatismele.”

Cât despre tensiunile care au apărut între regizor şi cele două protagoniste, Léa Seydoux şi Adèle Exarchopoulos, Kechiche a spus: „Scandalul a fost ceva pentru care nu mă pregătisem. Cred că festivalul şi reflectoarele puse pe film au creat aceste tensiuni, care după părerea mea sunt artificiale. E păcat că a apărut acest scandal, pentru că spectatorul trebuie să vină la film fără să fie influneţat de aşa ceva. Când te duci la un restaurant, nu te interesează disputele din bucătărie. Dar se pare că acesta este preţul plătit că filmul a stat atât de mult în lumina reflectoarelor.”