Care este principalul factor de stres pentru români

La nivel social, tendinţa este de a pune totul în cutii bine organizate, cu etichete, pentru a avea ordine şi disciplină. Orice iese din standard trebuie adus imediat la „normal“, indiferent dacă se potriveşte acolo sau nu. Este puternic impusă regula aceasta de a pune o etichetă oricărui lucru sau eveniment, de a îl pune într-un cadru familiar care nu prezintă riscuri.

Presiunea socială este principalul factor de stres pentru români, în opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI). 

Nicio acţiune din societate nu rămâne neetichetată, oamenii find în permanenţă ghidaţi să judece orice afirmaţie, gând, acţiune, sentiment, dezvoltându-se astfel un factor de stres foarte puternic şi totodată straniu, pe care îl numim presiune socială. Dacă nu etichetăm, automat societatea va considera că e ceva în neregulă cu noi şi astfel va pune presiune pentru a reintra în turmă.

„Aud tot mai des, în cabinet, clienţi care parcă au poveşti trase la indigo: «Cunosc un om fain, ne întâlnim, ne simţim bine, totul e fain şi frumos. Îi povestesc unei prietene despre asta şi prima întrebare este: Şi?. Ceva mai târziu, alte cinci persoane îmi pun aceeaşi întrebare. Neştiind ce să le răspund, fiind încă totul foarte la început, încep să mă întreb dacă ar trebui să fie un «şi». Oare sunt eu ignorant/ă, sunt superficial/ă? Ar trebui oare să îi pun o etichetă? Ar trebui să o numesc relaţie, cuplu, altfel?» Adevărul este că nu, nu ar trebui să ne grăbim să definim lucrurile. Nu totul trebuie să aibă o etichetă. În niciun caz de la început. Unele lucruri sunt cum sunt şi asta e minunat“, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Planul nostru de viitor este spulberat de presiunea socială

Totodată, specialistul consideră că este nevoie mai degrabă să ne lăsăm să le trăim, în loc să căutăm din start să le spunem cumva. Nu ajută să ne grăbim să îi spunem relaţie, cuplu, profesie ori carieră, când încă suntem la primii paşi ai unui lucru pe care abia începem să îl cunoaştem şi pe care poate o să îl construim într-un orizont de timp.

„E bună o viziune de viitor referitoare la modul în care vrei să arate viaţa ta peste un anumit număr de ani. Planul însă este diferit de momentul prezent. Ţine minte planul şi până atunci trăieşte în prezent. Dacă oportunităţile şi persoanele din prezent vor duce către planul de viitor, minunat! Dacă nu, ce rost are să trăieşti numai cu gândul în viitor, când clipa prezentă poate fi plină de clipe faine care, deşi nu au nevoie de etichetă, pot avea o contribuţie frumoasă asupra prezentului? Să ne amintim să trăim în prezent şi să ne mai şi bucurăm de acum“, conchide psihologul Andra Tănăsescu.