Video Valea Mureșului, drumul castelelor nobiliare uitate. Aproape 100 de palate și conace vechi, înșirate pe malurile râului

Râul Mureș înșiră pe malurile sale aproape 100 de castele, palate și conace nobiliare, multe cu o vechime de câteva secole și cu o istorie zbuciumată. Unele au fost restaurate și au devenit atracții turistice, în timp ce altele au rămas în ruină.

Râul Mureș izvorăște din Munții Hășmaș ai Carpaților Orientali, având obârșia în Harghita, foarte aproape de izvoarele Oltului, și traversează regiunea istorică Transilvania de la est la vest, pe un traseu de peste 700 de kilometri.

În vestul țării, în zona Nădlac–Cenad, părăsește hotarele României, iar după încă aproape 50 de kilometri parcurși pe teritoriul Ungariei se varsă în râul Tisa, lângă Szeged, la aproape 800 de kilometri de izvoarele sale.

Valea Mureșului, bulevardul civilizațiilor

Unii istorici au numit Valea Mureșului un adevărat bulevard al preistoriei, pentru că solurile ei fertile au fost vetre ale unor civilizații străvechi, iar cursul râului a funcționat, de-a lungul mileniilor, ca o cale naturală de legătură între comunități și teritorii.

„Valea Mureşului constituia cea mai importantă şi, probabil, unica modalitate de comunicaţie a epocii, atât prin uşurinţa cu care putea fi parcursă, cât şi datorită condiţiilor prielnice pe care le oferă terasele ei. Ea face legătura, spre est, cu Podişul Secaşelor şi Podişul Transilvaniei, iar, spre vest, cu Banatul, de unde se poate continua drumul spre Câmpia Tisei, Dunărea mijlocie şi zonele central–europene sau se poate merge spre sud, în Peninsula Balcanică”, informa profesorul universitar dr. Sabin Luca în volumul „Cercetările arheologice preventive de la Turdaş-Luncă, judeţul Hunedoara”.

În Antichitate, râul Mureș a fost amintit de istorici precum Herodot și Strabon sub numele Maris, iar sciții, celții, dacii și romanii s-au numărat printre popoarele antice care au întemeiat așezări pe malurile sale. În epoca medievală, Valea Mureșului a continuat să fie o cale importantă de comunicație, dar și de navigație.

Pe aici au fost transportate, secole în șir, sarea, cărbunele, aurul, fierul și celelalte metale și minerale extrase din Carpați. Drumurile străvechi au urmat calea Mureșului, iar primele căi ferate din Transilvania au fost clădite pe același traseu, la mijlocul secolului al XIX-lea, ducând treptat la abandonarea navigației pe râu.

Șirul de castele de pe Valea Mureșului

Valea Mureșului, pornind din Carpații Orientali până în nordul Banatului, înșiră numeroase locuri istorice, de la așezări preistorice și cetăți antice până la orașe medievale, castele, târguri și centre industriale de tradiție. Un loc aparte îl au fostele reședințe nobiliare ridicate în satele și orașele de pe malurile râului, în județele Harghita, Mureș, Alba, Hunedoara și Arad.

Peste 100 de castele, conace și palate au fost construite în secolele trecute pe Valea Mureșului, multe fiind clasate ca monumente istorice. Majoritatea au fost naționalizate de regimul comunist la mijlocul secolului XX, fiind transformate apoi în școli, spitale, stațiuni de cercetare, sedii de instituții publice sau IAS-uri.

După 1990, odată cu schimbările de proprietate și cu lipsa investițiilor, numeroase clădiri au fost părăsite și au ajuns ruine. Altele au fost revendicate de urmașii foștilor proprietari sau au rămas în administrarea statului. Câteva dintre aceste monumente au avut o soartă mai bună: au fost restaurate și au devenit atracții turistice, locuri de evenimente sau puncte de interes în tururile dedicate castelelor de pe Valea Mureșului.

Castelul de lângă izvorul Mureșului

În județul Harghita, în apropierea izvoarelor Mureșului, călătorii pot vizita Castelul Lázár din vecinătatea satului Lăzarea. Edificiul a fost ridicat începând din secolul al XVI-lea, pe ruinele unui conac medieval, de către familia lui Ștefan al IV-lea Lázár, jude al scaunelor Ciuc, Gheorgheni și Cașin. Potrivit specialiștilor, este unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură renascentistă din Transilvania.

„Castelul cu creneluri a fost una dintre cele mai atractive reşedinţe nobiliare din secolul al XVII-lea din Transilvania. În holul cu boltă în ogivă există inscripţii cu litere gotice din anul 1532. Zidul de incintă este dotat cu patru bastioane. Intrarea în curtea castelului se face prin turnul de poartă pe latura sudică. Blazonul lui din 1632 se află pe un perete al bastionului pe colţul stâng, în interiorul curţii, care desemnează şi data finalizării construcţiilor”, informează Visit Harghita.

Castelul i-a găzduit pe principele Gabriel Bethlen, mama acestuia fiind membră a familiei Lázár. Tot aici, Mihnea Vodă al Munteniei a fost ascuns timp de un an, după ce a fost alungat de turci, iar Petru Rareş al Moldovei a petrecut aici 11 ani, între 1527 și 1538.

Castelul Lázár a fost ars în repetate rânduri şi s-a ruinat în 1842, tot din cauza unui incendiu. Începând din 1967, castelul se află în renovare şi restaurare. În anul 2013 a fost restituit urmaşilor familiei Lázár, notează Visit Harghita.

Castelul devenit spital

Tot în Harghita, pe malul Mureșului, turiștii găsesc Castelul Urmánczy din Toplița, o fostă reședință nobiliară construită între anii 1903 și 1906, la comanda lui Jeromos Urmánczy, nobil de origine armeană. Clădirea a fost proiectată de arhitectul tirolez Vigilio Giacomuzzi și îmbină stilul Art Nouveau cu elemente inspirate din arhitectura populară transilvăneană.

În deceniile comuniste și după 1990, clădirea a avut mai multe destinații, fiind folosită ca anexă a spitalului local, muzeu etnografic și spațiu al Ansamblului „Rapsodia Călimanilor”.

„În perioada comunistă, proprietarii au fost izgoniți din castel în 1945, întreaga avere fiindu-le confiscată. Începând cu anul 1952, timp de câțiva ani, castelul a funcționat ca spital, găzduind secția de chirurgie și maternitatea. În 1982 s-a început construirea noului spital municipal, o clădire de patru etaje care a acoperit faţada castelului. O mare parte a parcului a fost, de asemenea, distrusă, mai multe clădiri administrative și blocuri fiind construite în vecinătate. Tot atunci au fost desființate aleile care legau centrul orașului de castel, izolându-l de acesta. În clădirea rămasă fără funcție, în 1987, a început amenajarea unui muzeu cu profil etnografic, dar primul vernisaj a avut loc abia în 1998. În anul 2009, castelul a fost retrocedat urmașilor”, notează pagina oficială a castelului, urmanczycastle.ro.

Castelul este administrat de Asociația Positive Transylvania, iar începând cu iulie 2020 poate fi vizitat în fiecare weekend.

Județul Mureș, „patria” castelelor

Peste 40 de castele, conace și palate au fost ridicate numai în județul Mureș, multe dintre acestea fiind pe lista monumentelor istorice. Cele mai spectaculoase dintre ele se găsesc pe Valea Mureșului Superior, o regiune colinară care poate fi parcursă ca un traseu al castelelor.

Visit Mureș propune un circuit de aproximativ 70 de kilometri, care leagă cinci foste reședințe nobiliare: Kemény din Brâncovenești, Rákóczi–Bornemisza din Gurghiu, Teleki din Gornești, Teleki din Dumbrăvioara și Máriaffi din Sângeorgiu de Mureș. Unele au fost redeschise publicului, altele se află în restaurare sau pot fi vizitate cu programare.

Aflat la 40 de kilometri de Târgu Mureș, în apropiere de orașul Reghin, Castelul Kemény din Brâncovenești a fost ridicat la începutul secolului al XV-lea de familia nobilului Losonczi, într-un loc care a păstrat rămășițele unei așezări romane și ale unei fortificații medievale. Clădirea înfățișează elemente de arhitectură renascentistă, specifică secolului al XVI-lea, când a fost renovată, dar și barocă, după lucrările de la începutul secolului al XIX-lea.

Castelul din Iernut și Casa cu șerpi

Deși cruțat în Al Doilea Război Mondial, după război castelul a fost devastat de localnici. În anii următori, a devenit azil pentru copii cu handicap psihic sever. Urmașii familiei Kemény au reușit să recupereze domeniul în 2014 și, treptat, acesta a fost transformat într-o atracție turistică.

Pe malul Mureșului, cel puțin alte zece castele vechi, cu istorii pline de evenimente tulburătoare, întregesc patrimoniul județului Mureș. Unele au devenit atracții turistice, în timp ce altele au rămas în ruină. Un astfel de loc este Castelul din Iernut, ridicat în secolul al XVI-lea, în stil renascentist.

„În castelul din Iernut a trăit principele Mihai Apafi al II-lea. Sub domnia lui, Dieta Transilvaniei s-a întrunit de cincisprezece ori la Iernut”, informează Primăria Iernut.

Naționalizat în 1948, castelul a fost folosit până în 2001 de un liceu agroindustrial, în timp ce poarta sa monumentală, numită „Casa cu Șerpi”, a devenit muzeu memorial dedicat eroilor din Al Doilea Război Mondial. Ambele sunt acum în ruină.

Castelele ruinate din Alba

În Alba, râul Mureș trece pe la poalele Apusenilor și înșiră, de-a lungul văii sale, orașe vechi ca Ocna Mureș, Aiud, Teiuș, Alba Iulia și Sebeș, înainte de a-și continua drumul spre vest, către județul Hunedoara.

Împrejurimile lor au păstrat foste reședințe nobiliare cu o istorie zbuciumată. Castelul Teleki din Uioara de Sus, astăzi parte a orașului Ocna Mureș, se numără printre cele mai vechi astfel de edificii, fiind amintit pentru prima dată în documente în 1290, sub numele de Novum Castrum („Castelul Nou”).

Vechea fortăreață păstrează ruinele unui turn pentagonal, iar locul său a fost ocupat, în secolul al XIX-lea, de un castel neogotic, ridicat de familia nobiliară Bánffy și ajuns mai târziu în proprietatea familiei Teleki.

„În urma naţionalizării, domeniul a fost împărţit, grădina a fost distrusă, iar reşedinţa a adăpostit diverse funcţiuni, ultima fiind aceea de fabrică pentru decoraţiuni de Crăciun. Astăzi clădirea se află în proces de retrocedare, urmând a fi restituită familiei Teleki”, notează platforma Monumente Uitate.

Castelul Martinuzzi, fostă mănăstire dominicană

Cel mai faimos castel medieval din Alba, acum ruinat, se află pe malul drept al Mureșului, la Vințu de Jos. Edificiul a fost ridicat în secolul al XIV-lea, servind inițial ca mănăstire a călugărilor din Ordinul Dominican al Bisericii Catolice.

În jurul anului 1532, după ce ultimii călugări au părăsit-o, vechea mănăstire a intrat în posesia unui nobil local, care a transformat-o în castel. Câțiva ani mai târziu, acesta a vândut domeniul către Gheorghe Martinuzzi, cunoscut și ca Georg Utjessenovicz-Martinuzzi sau, în maghiară, Fráter György, 1482–1551, episcop de Oradea, cel care a transformat-o într-un castel spectaculos, cu arhitectură renascentistă. Devenit guvernator al Transilvaniei, Martinuzzi nu a mai apucat să finalizeze construcția castelului de la Vințu de Jos. În iarna anului 1551, cardinalul a sfârșit în mod tragic, în reședința sa nobiliară, asasinat de mercenarii regelui Ferdinand I de Habsburg.

După moartea cardinalului, castelul a avut mai mulți proprietari din familiile nobiliare transilvane, iar la începutul secolului al XVIII-lea a fost preluat de Biserica Romano-Catolică din Transilvania, fiind folosit ca reședință de vară a episcopilor.

La mijlocul secolului XX, câteva încăperi ale castelului de pe malul Mureșului erau folosite ca depozit de fructe, legume și paie. În anii ’70, edificiului aproape ruinat i-a fost găsită o altă întrebuințare: depozit de cherestea. Castelul a continuat să se ruineze odată cu trecerea timpului și după 1990. În prezent, ruinele sale se află în conservare, fiind împrejmuite, în așteptarea restaurării.

Castelele din Hunedoara au devenit muzee, IAS-uri, spitale

În Hunedoara, unde Mureșul desparte ținuturile Munților Apuseni de cele ale Munților Poiana Ruscă, pe malurile râului au fost ridicate cel puțin zece castele și conace nobiliare.

La mijlocul secolului XX, majoritatea au fost naționalizate și au primit diverse utilități: spitale, azile pentru vârstnici, sedii ale unor întreprinderi agricole socialiste, IAS-uri, ori ale unor stațiuni de cercetare, dispensare, clădiri-internat pentru copii cu dizabilităţi și cămine culturale.

Palatul Bethlen din Deva a fost construit la începutul secolului al XVII-lea, la poalele cetății medievale Deva, și este, de peste un secol, spațiu muzeal, acum fiind sediu al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din județul Hunedoara. În trecut, a fost reşedinţă a unor principi ai Transilvaniei: Sigismund Báthory, Ştefan Bocskay, György Rákóczi I, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.

Gabriel Bethlen (1580–1629), considerat unul dintre cei mai străluciți principi ai Transilvaniei, s-a născut în Ilia, iar o parte din clădirile vechii moșii a familiei sale s-au păstrat. Reședința Bethlen din Ilia era un conac construit în stil renascentist, specific familiilor nobiliare din secolul al XVI-lea.

Moșia și clădirea în care s-a născut Gabriel Bethlen au fost cumpărate de Ordinul Franciscan, care anunța restaurarea lor și amenajarea unui muzeu al principelui Bethlen și a unui han. Alte două castele ridicate în secolele trecute pot fi văzute în Ilia. Castelul Bornemisza, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost abandonat și lăsat să se degradeze. Conacul Rappaport a fost, în schimb, restaurat și este proprietate privată.

Parcul dendrologic din jurul castelului Fay

Conacul Fáy din Simeria și domeniul său de pe malul Mureșului au fost înființate în secolul al XVIII-lea. Vechea moșie nobiliară este cunoscută pentru arboretumul întins pe aproape 70 de hectare, care cuprinde peste 2.100 de specii de plante și arbori și este declarat monument al naturii.

„După naţionalizarea din 1949, Parcul dendrologic Simeria, împreună cu conacul Fáy, a intrat în administrarea Ocolului Silvic Simeria, în 1952 acesta fiind declarat ocol silvic experimental. În 1954 a fost înfiinţată Staţiunea de Cercetări şi Experimentări Forestiere Simeria, care ulterior a preluat ca bază materială Parcul Dendrologic. Măsura a salvat arboretumul de la dispariţie şi a dus la protejarea zonei, care era vizată de tăierile de pădure efectuate de localnici”, informa Institutul Național de Dezvoltare și Cercetare în Silvicultură, care administrează Arboretumul Simeria.

În satul Mintia, învecinat Devei, turiștii găsesc castelul construit în anul 1641 de familia nobilului Gyulay Ferenc. În satul Brănișca poate fi văzut Castelul Jósika, înființat la sfârșitul secolului al XVI-lea și transformat de autoritățile comuniste în centru de îngrijire și tratament. Castelul Nopcsa din Zam a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind în proprietatea faimoasei familii nobiliare Nopcsa. A fost naționalizat de regimul comunist și transformat în spital de neuropsihiatrie.

Castelul înconjurat de o plantație de bambus

Vechi de două secole, conacul Klobosiski din Gurasada este părăsit, dar păstrează rămășițele unui parc dendrologic cu specii rare, întins pe 2,5 hectare în jurul clădirilor.

„În jurul conacului se mai văd copaci seculari, tuia uriași, pini canadieni, câțiva castani bătrâni și arbori lalea, iar plantația de bambus a rezistat și ea mai mult decât unele dintre clădirile sale”, amintea un fost îngrijitor al moșiei.

După Al Doilea Război Mondial, conacul de pe malul Mureșului a fost transformat de comunişti în IAS și centru de cercetare agricolă, fiind abandonat după 1990. Aceeași soartă au avut-o conacele Veres din Bobâlna, Barcsay din Bârcea Mică și Daniel din Rapoltu Mare.

Și în județul Arad, Valea Mureșului păstrează numeroase foste reședințe nobiliare. Cel mai cunoscut dintre acestea este Castelul Regal de la Săvârșin, construit la sfârșitul secolului al XVII-lea. În județul Arad, turiștii pot vedea și Castelul Mocioni-Teleki din Căpâlnaș, Castelul Mocioni din Bulci, Castelul Konopi din Odvoș, Conacul Ștefan Cicio-Pop din Conop și Castelul Salbek din Petriș.