Câinele sau pisica, cine îşi iubeşte stăpânul mai mult? Întrebarea a primit, în sfârşit, un răspuns
0Eterna dezbatere între iubitorii de câini şi cei de pisici a oferit ideea unui documentar realizat de BBC2, pe baza unui studiu făcut de un neurocercetător. În urma experimentului s-a ajuns la concluzia că unul dintre patrupede este mult mai ataşat de stăpân decât celălalt.
Neurocercetătorul britanic Paul Zak a recoltat sânge şi a testat nivelul de oxotocină (cunoscut şi ca hormonul fericirii sau al ataşamentului) de la un grup de zece pisici şi zece câini, înainte ca aceştia să stea cu stăpânii lor, dar şi după ce au petrecut un timp alături de ei.
"Creierul animalelor ne arată că ele chiar ne iubesc", a explicat doctorul în documentarul difuzat de BBC2, intitulat Cat vs. Dog. Iar analizele au indicat faptul că, în cazul câinilor, nivelul de oxitocină după timpul petrecut cu stăpânii a crescut de cinci ori mai mult decât în cazul pisicilor.
“Oxitocina este un neurotransimţător al ataşamentului, o substanţă neurochimică importantă în formarea ataşamentului. Este substanţa chimică produsă de creier atunci când ne pasă de cineva, eliberată de mamifere pentru a crea o legătură emoţională cu semenii lor”, a precizat doctorul Paul Zak.
În cazul oamenilor, de exemplu, s-a observat că producem oxitocină între 15% şi 20% atunci când avem parte de o interacţiune plăcută cu un străin, între 25% şi 50% când ne simţim bine în compania cuiva pe care îl cunoaştem şi peste 50% în cazul cuiva pe care îl iubim, cum este propriul copil sau partenerul de viaţă.
În cadrul experimentului realizat de neurocercetător, nivelul de oxitocină produs de câini a fost, în medie, de 57.2%.
“Se poate spune, în lumina acestor rezultate, că omul este cu adevărat iubit de câinele său. Dar ce este cu adevărat uimitor în acest caz, oxitocina este produsă la interacţiunea cu o altă specie. Este ca şi cum creierul lor le transmite să ne iubescă, indiferent de diferenţe”, precizat doctorul.
Pisicile, pe de altă parte, au produs 12% oxitocină, în medie, iar dintre cele testate, numai 50% au prezentat o schimbare a nivelului de oxitocină după ce au stat cu stăpânii. Totuşi, doctorul a precizat că iubitorii de feline trebuie să ţină cont că pisicile sunt mai puţin sociabile decât câinii şi extrem de teritoriale. În plus, laboratorul unde a fost realizat experimentul nu a fost pentru ele un mediu familiar, ceea ce a creat o situaţie destul de stresantă atât pentru câini, cât şi pentru pisici. Cel mai probabil, rezultatele obţinuite de pisici în condiţii mai puţin stresante ar fi fost mai bune, deci ar fi produs, probabil, ceva mai multă oxitocină.