Secretele celor mai buni cârnaţi de casă: ce tip de carne să foloseşti. Plus 3 reţete delicioase

Amestec savuros de carne şi condimente, cârnaţii sunt consideraţi primul fel de mezeluri din istoria omenirii. Cel mai probabil, au apărut acum peste 5.000 de ani, în Sumeria (Irakul de azi), dar au devenit populari şi în alte zone ale lumii.

Una dintre cele mai vechi menţionări ale cârnaţilor este în Odiseea lui Homer, într-un pasaj în care personajul Ulise este comparat cu un „cârnat îndesat“. Romanii le spuneau „salsus“, adică săraţi/presăraţi cu sare (pentru conservare). Despre germani se ştie că sunt cu-adevărat iubitori ai acestui fel de mâncare, aşa că au zeci de variante de cârnaţi, cu diverse umpluturi şi condimente.

Cârnaţii au devenit rapid şi unul dintre preparatele preferate ale românilor nu numai pentru că sunt foarte gustoşi, ci şi pentru că puteau fi păstraţi o perioadă îndelungată, mai ales în urmă cu mai bine de un secol, când nu existau frigidere şi congelatoare.

Ţăranii români mâncau foarte puţină carne în secolele XVIII şi XIX, iar din porcul sacrificat de Ignat nu se irosea nimic. De aceea au găsit diverse metode de consrvare a cărnii: sărare, uscare, afumare, păstrare la garniţă etc. Astfel, carnea putea fi păstrată chiar şi până în apropierea Paştelui.

Carnea tocată era combinată cu grăsime şi mirodenii, cu care erau umplute membranele de porc. Produsul obţinut era lăsat la zvântat şi uneori afumat, iar cârnaţii puteau fi astfel consumaţi chiar şi după o lungă perioadă de timp. Aceste metode se folosesc şi azi în unele gospodării din ţară, aşa cum multe familii au reţetele proprii de cârnaţi.

Citeşte aici ce tipuri de carne sunt recomandate, ce trucuri există pentru prepararea cârnaţilor de casă şi află trei reţete savuroase.