FOTO Top 10 cele mai ciudate mâncăruri din lume

Pentru a simţi cu adevărat gustul, şi la propriu şi la figurat, al unei ţări, orice vizitator ar trebui să ia masa cu localnicii. A degusta mâncărurile din întreaga lume nu se rezumă doar la patiseria franceză şi la ciocolata elveţiană. Adevăraţii aventurieri ştiu că pentru a experimenta cu adevărat ceea ce o ţară oferă ar trebui ca mâncărurile cu tradiţie să fie cele degustate.

De aceea, „Huffington Post” a întocmit o listă cu unele dintre cele mai bizare mâncăruri, dar care sunt reprezentative pentru unele părţi ale lumii. De la porcuşorii de Guineea ecuatorieni prăjiţi, la embrionul de raţă din Filipine sau la caşcavalul cu larve şi testiculele de taur, iată o listă cu unele dintre cele mai ciudate alimente consumate de oameni din unele zonei ale lumii. Tu ai cosuma vreunul dintre aceste delicatese?

Escamoles (Mexic)

Escamoles sau larve de furnici din specia Liometopum sunt considerate a fi „caviarul insectelor”. Această delicatesă mexicană se prepară prin prăjire şi este servită sub formă de taco, mâncare tradiţională mexicană compusă dintr-o tortilla cu diverse umpluturi. Surprinzător, escamoles au un gust asemănător untului şi consistenţa unei brânză telemea, doar dacă se trece cu vederea faptul că sunt, în fapt, insecte.

Casu Marzu (Sardinia)

La fel ca şi Escamoles, Casu Marzu sau „formaggio marcio” are în componenţă insecte. Acest caşcaval din regiunea Sardinia, Italia, este cu adevărat un aliment aparte, fiind cunoscut pentru faptul că este infestat cu larve vii de insecte. De altfel, în limba sardă Casu Marzu înseamnă „brânză putrezită”.

Acest fel de caşcaval trece dincolo de stadiul tipic de fermentare, uneori fiind chiar în stare de descompunere. Fermentarea are loc cu ajutorul acţiunii digestive a larvelor muştelor de caşcaval care sunt introduse în mod voit în caşcaval, producând astfel descompunerea grăsimilor. Consistenţa acestui fel de caşcaval este moale, uneori scurgându-se la tăiere. Larvele care mişună pe acest aliment pot ajunge până la 15 mm, consumatorii fiind avertizaţi să poarte ochelari în timp ce degustă preparatul pentru că viermişorii pot sări. Mai mult, unii oamenii obişnuiesc să cureţe caşcavalul înainte de consum, alţii nu.

În 2000, „The Wall Street Journal” scria despre acest caşcaval că este „o substanţă vâscoasă cu miros puternic care arde limba şi afectează alte părţi ale corpului”. Chiar dacă nu este cea mai potrivită gustare, Casu Marzu este consumat cu pâine sardă sau „pane carasau” şi Cannonau, un vin roşu puternic.

Hakarl (Islanda)

Celebrul bucătar american Anthony Bourdain a numit acest preparat islandez „cel mai dezgustător şi mai groaznic lucru”. Această remarcă se poate datora faptului că această carne provine de la o specie de rechin din Groenlanda, rechinul somnoros, care este atât de bogată în acid uric încât nu se poate consuma fără ca această carne să fie tratată timp de şase – opt săptămâni.

Hakarl are un miros înţepător de amoniac şi un gust asemănător cu brânza îmbibată în aceeaşi substanţă. Hakarl face parte din „þorramatur”, o selecţie de mâncăruri tradiţionale islandeze servită în mijlocul iernii.

Haggis (Scoţia)

Scoţienii se mândresc cu acest preparat unic în lume. Haggis este un soi de budincă care conţine măruntaie ale oii (inimă, ficat, plămâni) amestecate cu ceapă, fulgi de ovăz, condimente şi sare, toate învelite în stomacul fiert al oii. Prepararea durează aproximativ trei ore.

Preparatul nu a fost pe gustul tuturor, astfel că pentru 40 de ani, Haggis a fost interzis în Statele Unite ale Americii (SUA). Haggis este considerat a fi mâncarea tradiţională a Scoţiei, acest fapt datorându-se poetului naţional al ţării, Robert Burns, care a închinat o poezie acestui fel de mâncare, „Address to a Haggis” („Omagiu unui Haggis”). În mod tradiţional acest preparat se serveşte alături de un piure din napi şi cartofi şi un pahar de whisky scoţian.

În ciuda aspectului ciudat, în ediţia din 2001 a „Larousse Gastronomique”, scrie că „în ciuda descrierii nu tocmai atrăgătoare, Haggis are o textură asemănătoare alunelor şi un gust uşor sărat”.

Hasma (China)

Poate că aţi încercat unul dintre preparatele consacrate ale Chinei, picioare de broască, dar cu siguranţă nu aţi mâncat Hasma. Acest desert specific chinezesc este făcut din ţesutul gras uscat din jurul trompelor uterine ale broaştelor asiatice de iarbă. O a doua porţie din acest desert nu va fi necesară.

Cuy (Ecuador)

În Ecuator, porcuşorii de Guineea sunt consideraţi o adevărată delicatesă. Această caracteristică a animalelor durează atât de mult încât o pereche de porcuşori de Guineea este oferită drept dar de nuntă. „Cuy”, „cobayo” sau „conejillo de indias” are savoarea comparabilă cu cea a unui iepure, deşi pentru foarte mulţi oameni porcuşorul de Guineea este un simplu animal de companie. Denumirea de „cuy” vine de la sunetul specific pe care animelele îl fac.

Balut (Filipine)

Balut sau „învelit”, în malaeză, este un ou fertilizat de gâscă sau de găină, cu un embrion aproape dezvoltat în interior, fiert şi consumat în coajă. În Filipine, China sau Vietnam, acest preparat este considerat o delicatesă, dar şi un afrodiziac. Este o mâncare cu un conţinut ridicat de proteine, fiind servit împreună cu bere.

Ouăle sunt apreciate pentru gustul şi textura lor, iar lichidul ce înconjoară embrionul este sorbit de consumatori înainte ca coaja să fie înlăturată. În Filipine, aceast preparat a intrat în rândul mâncărurilor alese, fiind consumat şi în restaurante. În China există o mâncare asemănătoare, „maoden” sau ou păros.

Kale Pache (Iran)

Nicio parte dintr-o oaie nu rămâne neconsumată în bucătăria iraniană. Kale Pache sau Kaleh Pacheh este o mâncare tradiţională iraniană făcută din capul întreg al oii şi din copite. În Iran, acest fel de mâncare este consumat ca supă pentru micul dejun. Supa include capul de miel, inclusiv creierul şi ochii, limba, copitele, fiind condimentată cu lâmâie şi scorţişoară. În limba persană „Kaleh pacheh” se traduce prin „copite şi capete”.

Lutefisk (Norvegia)

Din punct de vedere istoric, „lutefisk” era principala hrană a nordicilor pe timpul iernii. Delicatesa specifică ţărilor din nordul Europei, Norvegia, Suedia, Danemarca şi Finlanda, este compusă din cod sau merluciu, uscaţi, acoperiţi de leşie şi apoi fierţi în unt. Uneori are mirosul gunoiului proaspăt aruncat.

Crialldias (Spania)

Acest preparat curd va face din oricine un adevărat bărbat. „Crialldias” este cuvântul spaniol care denumeşte testicolele de taur. Dacă stomacul unui om poate să digere o asemenea mâncare, atunci toate celelalte mâncăruri de pe listă sunt de prisos. O gamă variată de eufemisme denumeşte acest preparat, cum ar fi „pietre” sau „stridii de munte”. Testiculele sunt gătite într-o varietate de moduri, fierte, prăjite sau sotate, iar înainte de preparare sunt jupuite şi înmuiate în apă rece.