Din bucătăria antică: care era dieta gladiatorilor, ce este garumul şi cum era folosit canabisul chinezesc
0Antichitatea, o perioadă fascinantă din viaţa omenirii, are o mulţime de secrete. Din cele descoperite, vă prezentăm o listă cu cele mai interesante detalii despre bucătăria anticilor.
Publicaţia „Listverse” a realizat o listă cu cele mai fascinante detalii din bucătăria anticilor:
Mâncarea romanilor
Cel mai popular condiment al romanilor era garumul sau liquamenul, un sos făcut din carne sau din viscere de peşte ori scoici lăsate îndelung la măcerat în sare. Garumul era extrem de popular printre romani, care îl foloseau aproape în toate mâncărurile. Mai târziu, sosul a fost exportat şi produs în mai multe feluri: cu oţet, vin, miere, ierburi, ulei etc. Garumul încă se foloseşte în anumite părţi ale Italiei şi în Portland, Oregon.
Canabisul chinezesc
Acest soi de canabis care nu afectează procesele mentale era o sursă de hrană în antichitate pentru populaţia rurală din Roma, Egipt şi China. Seminţele de canabis erau folosite pentru producerea de ulei şi făină.
Dieta gladiatorilor
În urma mai multor teste realizate pe oasele a 68 de bărbaţi tineri găsite în ruinele oraşului roman Ephesus, s-a descoperit că dieta gladiatorilor era în mare parte vegetariană. Cercetătorii s-au aşteptat să descopere un nivel scăzut de stronţiu în oasele acestora, asociat cu consumul de carne, însă au descoperit exact opusul, substanţa fiind prezentă în cantităţi mai mari, fapt care indica consumul de fasole şi orz. Luptătorii erau hrăniţi cu alimente vegetale pentru că erau mai ieftine. Gladiatorii ţineau un regim strict şi aveau voie la festin doar în nopţile de dinaintea bătăliilor importante.
Uleiul vegetal la hitiţi
Mâncarea a fost o parte importantă a vieţii spirituale a hitiţilor. Când animalele erau sacrificate, inima, ficatul şi alte măruntaie erau folosite pentru a aduce omagii zeilor, în timp ce restul animalului servea drept hrană pentru muritori. Uleiul vegetal şi produsele uleioase erau şi ele foarte importante pentru bucătăria hitiţilor. Masa regilor din timpul ceremoniilor hitiţilor consta, de fapt, într-o tocană de ulei. După festin, aceştia se desfătau cu bere rece. De fapt, o rugăciune a poporului spunea aşa: „O, zeilor, lăsaţi-vă stomacul să fie plin cu ulei şi creierul să fie intoxicat cu bere”.
Cultura berii la sumerieni
Prima bere recunoscută se numea kui şi a fost produsă în China antică în anii 7000 îH. Se crede însă că sumerienii au început să facă bere cu 10.000 de ani î.H., având chiar şi poeme închinate băuturii. Deşi există câteva date despre felul în care făceau berea, procesul era atât de comun în rândul sumerienilor încât nimeni nu s-a gândit să noteze reţeta exactă.
Ceapa sacră
Deşi egiptenii vânau şi pescuiau foarte des, datele descoperite sugerează că aceştia aveau o dietă predominant vegetariană, bogată în grâu, orz, mei şi sorg. Printre cele mai populare legume de la acea vreme se numără ceapa şi usturoiul, consumate atât de bogaţi, cât şi de săraci.
Proteinele aztecilor
În Mexicul pre-columbian, sursele de proteine erau puţine. Mare parte din cantitatea de proteine din meniul aztecilor provenea din fructe, fasole, porumb, dar şi din carnea de cerb sălbatic, rasă din care au supravieţuit tot mai puţine animale pe măsură ce populaţia imperiului a crescut. Aztecii au reuşit să găsească o varietate de alternative, începând să consume şi curcan, peşte, broaşte, insecte, iepuri, iepuri de câmp, salamandre, oposumi, nevăstuici, prepeliţe, şerpi, iguane şi câini.