Bucătăria italiană: creuzetul calității
Este ușor să vorbești despre bucătăria italiană. În Italia, fiecare regiune reprezintă un patrimoniu de tradiții culinare absolut unice și inimitabile, ale căror rădăcini se pierd în antichitate. De la mămăliga din Alpi până la ossobuco din Milano, de la pasta alla carbonara din Roma până la arancini din Sicilia, în orice provincie găsești o specialitate gastronomică.
Acest lucru este valabil chiar și pentru orașe, iar dacă ne gândim că în Italia există 7.904 de orașe, putem intui bogăția „culturii culinare” locale și motivul pentru care aceasta continuă să inspire tendințele gastronomice din întreaga lume. Indiferent de latitudine, valoarea adăugată pe care o reprezintă dieta mediteraneeană pentru sănătate este acum pe deplin recunoscută, într-atât încât a fost declarată patrimoniu imaterial al umanității de către Unesco. Dincolo de „punctele cheie” pe care se bazează acest stil alimentar (faptul că 55-60% dintre calorii trebuie să provină din carbohidrați, 15% din proteine și 25-30% din grăsimi) diferența o face cu siguranță excelența agriculturii italiene. O informație pe care piața mondială a înțeles-o din plin, după cum arată cifrele: 5,13 miliarde de euro obținuți din exporturile sectorului dulciurilor în 2021, 6,69 din exportul de legume, 1,89 pentru mezeluri.
Nu numai atât: Italia este al doilea exportator de vin din lume, în timp ce exportul de produse lactate a crescut în 2021 cu 13% către Franța, cu 18% către Belgia și cu 22% către Polonia. Nu întâmplător țara noastră are 74 de vinuri DOCG care respectă directivele internaționale. Cert este că sectorul gastronomic și vinicol italian a reprezentat întotdeauna o busolă pentru tendințele agroalimentare mondiale, inclusiv datorită biodiversității care rezultă din unicitatea climei. Un rol care în 2021 i-a permis Italiei să atingă un record la exporturi, ajungând la 52 de miliarde de euro, în creștere cu 9% față de 2020.
În fruntea clasamentului exporturilor agroalimentare se află vinul, care în 2021 a depășit valoarea de 7 miliarde.
Adevăratul campion este Prosecco, ai cărui struguri sunt cultivați de peste două mii de ani, produs astăzi între Veneto și Friuli Venezia Giulia în cele trei versiuni: Prosecco DOC, Prosecco di Conegliano Valdobbiadene DOCG și Asolo Prosecco DOCG.
După cum am menționat, numeroase alimente italiene de top se remarcă prin proprietățile lor nutritive. Parmezanul, de exemplu, poate concura cu orice alt aliment în ceea ce privește calciul, aminoacizii, proteinele și vitamina A. Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple care demonstrează echilibrul organoleptic al excelenței italiene. Pentru a proteja această moștenire neprețuită, rămâne constantă lupta împotriva „Italian sounding”, adică încercarea de a imita denumirea și etichetarea produselor italiene, copii de calitate scăzută care valorează 100 de miliarde la nivel mondial, cu o creștere de 70% în ultimul deceniu. Pentru a proteja eticheta Made in Italy, au fost semnate diverse acorduri bilaterale care fac imitațiile ilegale la nivel internațional. Acordul dintre Uniunea Europeană și Canada care prevede protecția a 160 de produse italiene DOP și IGP este un exemplu în acest sens.