Sorana, speriată rău de Serena în vestiar: Cîrstea a povestit ce vedea înaintea meciurilor cu Williams VIDEO
0Serena Williams a fost coșmarul româncelor, cât timp a activat în circuitul feminin, mai bine de 20 de ani. Iată nişte date statistice despre confruntările în care Serena Williams a întâlnit adversare din România. Cu precizarea că cifrele sunt din 2011 încoace.
*Bilanţul americancei, în partidele cu sportivele din România: 19 meciuri, 17 victorii, 2 înfrângeri, 9 seturi pierdute, 34 de seturi câştigate.
*Halep a pierdut cele mai multe meciuri împotriva Serenei, 10. Ceea ce e şi normal, fiindcă, dintre românce, a şi jucat cele mai multe partide cu Williams, 12.
*Spre lauda ei, Simona e şi singura jucătoare din România care, în ultimul deceniu, a reuşit să câştige nişte meciuri cu Serena, două, mai precis.
*În ultimul deceniu, singura româncă, în afară de Halep, care se poate lăuda că i-a luat un set lui Williams e Buzărnescu. Care a reuşit acest lucru, la French Open 2021.
*Halep e singura sportivă din România care i-a administrat un 6-0 Serenei. Se întâmpla în 2014, la Turneul Campioanelor, în faza grupelor.
*Williams, în schimb, a luat mai multe seturi la zero, în faţa româncelor: de trei ori cu Halep şi o dată cu Cîrstea.
Prezentă la podcastul „La Fileu“, Sorana Cîrstea (32 de ani, 38 WTA) a povestit, cu lux de amănunte, cum Serena Williams o intimida, încă de la vestiar. De-a lungul carierei, „Sori“ a avut trei confruntări cu Serena, toate pierdute:
*2012 (Stanford): 6-1, 6-2 Williams
*2013 (French Open): 6-0, 6-2 Williams
*2013 (Canadian Masters): 6-2, 6-0 Williams
Ce a povestit Sorana Cîrstea?
*Mă intimida rău. La ea era antrenată treaba asta, să te intimideze din vestiar. În primul rând, Serena nu vorbea cu nimeni din vestiar, cu nicio altă jucătoare. Noi avem vestiarul comun. E un pic ciudat la început, când vezi pe cineva la televizor, și apoi mergi să joci contra ei. În vestiar nu vorbea cu nimeni și avea o aură care te intimida. Nu am să uit, jucam finala la Toronto, în 2013. Jucam foarte bine, bătusem jucătoare bune.
*Ai tunelul care te duce spre arenă. În mod normal, pe tunel, până te strigă, ai vreo 5 minute. E un punct unde trebuie să te întâlnești. Toată lumea, în momentul în care te-a preluat, te duci singur. Echipa se duce pe cealaltă parte și se duce în tribună. Ea rămânea cu tot staff-ul, mereu. Eu eram singură, acolo, mică, iar ea cu staff-ul. Era înconjurată de foarte mulți oameni. Ea stătea cu toate persoanele respective în tunel. Avea de la antrenor, sparring, preparator, fizio, mamă, soră, cățel, frizer de cățel.
*Te trezeai singură, ea era cu 10 persoane lângă, înaltă, masivă, care impunea foarte mult respect. Ei râdeau, glumeau, făceau și un pic de caterincă. Tu intrai pe teren, te duceai pe bancă, apoi intra ea, în urale, în delir. La încălzire, bați puțin mingea de pe spate, de pe linie, și apoi te duci să faci câteva voleuri. De pe spate, dădea ușor mingea, cu 2km/h. Când se ajungea la voleuri, dădea full în tine, totul era un mesaj. Și când dădea full, dădea!
*Tu intrai în meci și erai deja defensiv. Și când era în forma ei bună, era top, servea extraordinar, servea un 200 km/h lejer. Eu servesc o medie 170, vorbim de serviciul 1. Ea servea 190 constant, iar nu numai că servea tare, servea foarte constant. În zilele ei, a fost o jucătoare extraordinară. Știa când să apese pe accelerație, avea forță și o tehnică impecabilă. Era și inteligentă în joc, știa când să apese pe accelerație, când să lase. Avea o tehnică impecabilă. N-am jucat de atâtea ori cu ea ca să pot să mă simt confortabil, era foarte greu de bătut.