Serial "Adevărul": istoria Campionatului European de Fotbal. EURO 1960 a fost turneul lui Lev Iaşin, Păianjenul Negru
0În 1960, Franţa a găzduit primul Campionat European din istorie. Uniunea Sovietică, în frunte cu legendarul portar Lev Iaşin, câştiga primul trofeu european, profitând şi de retragerea Spaniei din calea ei.
În 1927, Henry Delauney, secretar general al Federaţiei Franceze de Fotbal, a avut ideea organizării unui campionat la care să participe toate naţiunile europene. UEFA hotăra să pună în practică viziunea lui abia peste 30 de ani, prea târziu pentru ca Delauney să-şi vadă visul cu ochii, oferindu-i francezului doar onoarea post-mortem ca trofeul să-i poarte numele .
La acea vreme, în 1957, nu toate marile puteri fotbalistice europene au îmbrăţişat ideea unui Campionat European, iar Italia, Anglia şi Germania Federală au spus pas competiţiei, considerând-o prea mică. De altfel, numărul minim de naţionale participante, 16, a fost atins cu doar câteva zile înainte de termenul-limită, evitându-se in extremis anularea competiţiei.
Până la urmă, au fost 17 naţionale care s-au înscris la startul calificărilor pentru Campionatul European din 1960, şi doar patru dintre echipe urmau să joace la turneul final. Acesta avea să fie încredinţat pentru găzduire către una dintre cele patru naţiuni calificate, în speţă Franţa. În comparaţie, Europa are acum 53 de echipe naţionale şi 24 dintre ele vor juca la EURO 2016.
Prima echipă scoasă din lupta pentru trofeu a fost Irlanda care a pierdut turul preliminar cu Ceholsovacia, şi-aşa au mai rămas doar 16 naţionale calificate direct în optimi. Unul dintre punctele de atracţie ale acestei faze a fost jocul dintre Uniunea Sovietică şi Ungaria. Turul a avut loc la Moscova, pe stadionul central Lenin, unde peste 100.000 de oameni au asistat la victoria echipei lui Lev Iaşin cu 3-1.
Autogolul dictatorului Francisco Franco
URSS-ul se califica în sferturi, acolo unde Spania îi oferea fără să joace biletul de acces către turneul final. Ce s-a întâmplat? Generalul Franco era la cuţite cu soveticii, care au susţinut forţele republicane pe timpul războiului civil spaniol. Cu două zile înante ca naţionala lui Di Stefano (Real Madrid) şi Luis Suarez (FC Barcelona) să ajungă la Moscova, Franco a decis să boicoteze acest meci şi le-a ordonat „federalilor” să nu se urce în avion. Jucătorii erau furioşi, naţionala spaniolă era una de clasă, avea toate resursele să scoată URSS-ul din joc şi să câştige trofeul european. Singurul care a îndrăznit să ridice vocea a fost Alfredo di Stefano, dar şeful federaţiei i-a retezat-o din start: „Sunt ordine de sus!”. Comuniştii de la Moscova au râs de Franco: “Tocmai şi-a dat un autogol!”.
Căpitanul URSS-ului, Igor Netto, în dreapta imaginii FOTO Uefa.com
În fine, Franţa, Iugoslavia, Cehoslovacia şi URSS s-au calificat la turneul final, care a fost încredinţat Franţei, singura ţară noncomunistă calificată. În semifinale, la Paris, Franţa a cedat în faţa Iugoslaviei cu 5-4, iar URSS-ul a trecut de Cehoslovacia la Marseille.
Prima finală din istoria Campionatului European s-a jucat pe 10 iulie 1960, pe Parc des Princes, în faţa a 17.000 de spectatori, între URSS şi Iugoslavia. Sovieticii s-au impus cu 2-1, cu un gol marcat în prelungiri de Ponedelnik, cu capul. Dar adevăratul erou al ruşilor a fost legendarul portar Lev Iaşin, care a blocat nennumărate situaţii de gol ale iugoslavilor. Singurul portar care a câştigat Balonul de Aur, Iaşin a revoluţionat fotbalul epocii: a fost primul gardian al buturilor care şi-a asumat rolul de ordonator al apărării, care ieşea în afara careului mic, striga la coechipieri şi ieşea pe centrări. Mereu îmbrăcat în echipament negru, Lev Iaşin a fost poreclit Păianjenul Negru sau Pantera Neagră şi a primit distincţia pentru cel mai bun portar al secolului 20.
Campionatul European de Fotbal 1960
Calificări
Tur preliminar
Irlanda - Cehoslovacia 2-0, 0-4
Optimi
Uniunea Sovietică – Ungaria 3-1, 1-0
Franţa – Grecia 7-1, 1-1
România – Turcia 3-0, 0-2
Norvegia – Austria 0-1, 2-5
Iugoslavia – Bulgaria 2-0, 1-1
Germania de Est – Portugalia 0-2, 2-3
Polonia – Spania 2-4, 0-3
Danemarca – Cehoslovacia 2-2, 1-5
Sferturi
Franţa – Austria 5-2, 4-2
Portugalia – Iugoslavia 2-1, 1-5
România – Cehoslovacia 0-2, 0-3
URSS – Spania (Spania a abandonat)
Turneul final
Semifinale
Franţa – Iugoslavia 4-5
Vincent 12, Heutte 43, 62, Wisnieski 53 / Galici 11, Zanetici 55, Knez 75, Jenkovici 78, 79
URSS – Cehoslovacia 3-0
Ivanov 34, 56, Ponedelnik 66
Finală (10 iulie 1960, Paris)
URSS – Iugoslavia 2-1
Metreveli 49, Ponedelnik 113 / Galici 43
URSS: Iaşin – Chokeli, Maslenkin, Krutikov, Voinov, Netto (căpitan), Metreveli, Ivanov, Ponedelnik, Bubukin, Meskhi. Antrenor: Gavril Kachalin
Iugoslavia: Vidinici – Djurkovici, Jusufi, Zanetici, Miladinovici, Perusici, Sekularak, Jerkovici, Galici, Matus, Kostici. Antrenor: Ljubomir Lovrici
România a ajuns până în sferturi
La prima ediţie a Campionatului European, naţionala României se poate lăuda că s-a clasat între primele opt echipe ale continentului. E drept că pentru a ajunge aici, echipa noastră a trecut de un singur adversar, Turcia. La 2 noiembrie 1958, în faţa a 67.200 de spectatori veniţi pe 23 August, echipa antrenată de Augustin Botescu bătea Turcia cu 3-0, cu golurile lui Oaidă, Gh, Constantin şi Dinulescu. Peste un an, România pierdea în Turcia cu 2-0, dar se califica în sferturile de finală. Cu Emeric Ienei sau Ion Nunweiller printre titulari, tricolorii n-au avut nicio şansă în faţa Cehoslovaciei, fiind învinşi şi la Bucureşti, şi la Bratislava fără să dea gol 0-2 şi 0-3.