Ponor, postare explozivă pe Facebook: gimnasta i-a făcut praf pe cei care o critică, dar şi-a atacat şi colegele din lot

Una dintre cele mai titrate sportive românce, cu cinci medalii olimpice dintre care trei de aur, şi-a descărcat nervii prin facebook, după ce a fost „masacrată“ de criticile venite din ţară.

Cătălina Ponor s-a clasat pe locul 7 din 8 în finala de bârnă, iar gimnastica românească a mai primit o lovitură dură, după cum „Adevărul“ a explicat aici.

La câteva ore după aceste contraperformanţe, sportiva de 28 de ani a răbufnit pe facebook.

Ce a scris?

*Credeţi că mie mi-a fost uşor sau îmi este uşor? Sunt ani de muncă în spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era înainte. Acum ori câştigi cu acrobatică foarte dificilă, ori cu artistică făcută perfect. Eu am încercat să le combin şi am greşit pentru că presiunea a fost extrem de mare. Fiind singura gimnastă care a reprezentat România, trebuia să mulţumesc într-un fel sau altul pe toată lumea, chiar dacă nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie să îmi mai dovedesc încă o dată că pot.

*Şi aş fi putut dacă nu simţeam că o mână care voia să mă dea jos de pe aparat toate comentariile şi undele negative că nu merităm să fiu la Olimpiadă. Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea şi la un moment dat voiam să mă opresc şi nu puteam, nu mi-a fost uşor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu şi în reţelele de socializare sau presă şi nu îmi este uşor nici în continuare.

*Se pare că mulţi au uitat de câţi ani sunt eu în gimnastică, se pare că mulţi au pierdut respectul faţă de un sportiv care şi-a dedicat toată viaţa unui sport, sacrificând tot ce înseamnă viaţa unui om numai să simtă rodul muncii lui de 25 de ani şi să facă mii de români să se simtă mândri! Dar care români? Uneori mă simt mult mai apreciată de străini, de oameni care nu au o picătură de sânge românesc în vene, dar care plâng pentru mine, odată cu mine, şi care şi-au dorit mai mult decât mulţi români că eu să pot să fac un rezultat şi la această olimpiadă.

*Să nu uit de doamna Mariana şi domnul Bellu, care mereu m-au încurajat chiar dacă nu au fost în sală şi nu m-au antrenat în ultima perioadă, aşa cum au crezut unii, dar care mi-au trimis mesaje de încurajare fiindcă inclusiv ei îşi dădeau seama că mă antrenez ca şi singură. De ce spun asta ? Fiindcă o jumătate din antrenori erau antrenori personali şi au preferat să încurajeze numai pe cine au dorit, iar cealaltă jumătate de antrenori erau jumătate cu mine, jumătate cu restul. 3 fete au fost alături de mine şi m-au susţinut, restul 7 într-o altă bisericuţă.