Mircea Sandu, conferinţă de presă istorică: a plecat de tot din fruntea fotbalului românesc după 24 de ani. „Nu pot fi asociat cu o gaşcă de impostori“

La 5 martie, „Naşul“ a renunţat la fotoliul de preşedinte, însă a avut grijă să fie numit preşedinte de onoare de Comitetul Executiv, care i-a aprobat şi o rentă viageră nesimţită. Astăzi, fostul jucător al Sportului a făcut o mişcare-surpriză şi a oferit o serie de declaraţii dure la plecare.

După 24 de ani, Mircea Sandu nu mai ocupă nicio funcţie în organigrama Federaţiei Române de Fotbal (FRF). „Naşul“ a tras sforile pentru a ajunge preşedinte de onoare, în speranţa că va mai conduce fotbalul românesc din umbră. 

Totuşi, cum planurile sale au eşuat, el a fost nevoit să renunţe şi la postul pe care îl ocupa în prezent.

„Nedorind să particip la falimentul FRF, am decis ca astăzi să renunţ la funcţia de preşedinte de onoare al FRF. Inclusiv la contractul de rentă viageră. Lehamitea la care am ajuns astăzi mă determină să mă retrag. Şi să renunţ la funcţia de preşedinte de onoare şi la renta viageră.  Nedorind să fiu părtaş la fărădelegile şi performanţele negative ale actualei conduceri a FRF. Nu pot să accept ca numele meu să fie asociat cu o gaşcă de impostori. Nu accept să fiu propus la funcţia de vicepreşedinte UEFA de către o federaţie în care nu mă regăsesc. La FRF toate uşile sunt închise astăzi. Au fost daţi oameni afară pentru că au bătut la uşa şefilor de acolo. Nu există transparenţă“, a declarat Sandu, potrivit Digi Sport.

„Naşul“ a avut un mesaj şi pentru urmaşul său la FRF: „Îi cer demisia lui Burleanu din funcţia de preşedinte. Sunt convins că impostorul nu o va face şi că se va bucura că a obţinut o nouă victorie împotriva fostului regim. De azi înainte, nimeni nu o să-i mai creadă minciunile pe care le spune la fel de uşor cum respiră“.

Ce urmează pentru Mircea Sandu? A dezvăluit chiar el: „Luni o să plec în China. Îi anunţ pe impostori să nu pătrundă în biroul meu prin efracţie, că am bunuri de valoare acolo“.

De ce s-a ajuns aici?

Mircea Sandu n-a mai candidat la alegerile FRF de la 5 martie. Planul său avea două etape:

A- Instalarea lui Gică Popescu în funcţia de şef al FRF, după alegerile de la 5 martie.

B- Dirijarea fotbalului românesc din umbră din postura de preşedinte de onoare.

Din păcate pentru Sandu, cu o zi înainte de alegeri, Gică Popescu a fost condamnat la închisoare cu executare în „Dosarul Transferurilor“ şi a ajuns după gratii.

Neavând un „plan B“, Sandu a încercat să amâne alegerile, îndemnându-i pe cei cu drept de vot să stea acasă, dar şi aici a eşuat. Astfel, duşmanul său, Răzvan Burleanu, a fost ales preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal, iar noul şef de la „Casa Fotbalului“ a pornit o cruciadă împotriva celui poreclit „Naşul“, dar şi împotriva oamenilor acestuia.

Rând pe rând, apropiaţii lui Sandu au fost daţi afară de la FRF, iar însuşi Sandu a fost izolat, nefiind băgat în seamă de nimeni din noua conducere FRF. Ajuns într-o postură jenantă, „Naşul“ a cedat şi şi-a anunţat plecarea de la federaţie.