Hagi la 50 de ani. Gabi Balint: „Eu, Gică şi Belo ceream mereu cameră cu trei paturi”. De ce crede Balint că Ianis nu va fi niciodată ca tatăl său

Gabi Balint a intrat în direct la Adevărul Live pentru a rememora primul moment când l-a văzut pe Gică jucând şi cum a ajuns „tripleta” Balint – Belodedici – Hagi de nedespărţit.

În emisiunea dedicată lui Gică Hagi la Adevărul Live, Balint a povestit cum l-a cunoscut pe Gică şi cum s-a legat prietenia dintre ei.
Gabi Balint, despre primul „contact” cu Gică Hagi:
Îi spun <La Mulţi Ani>, mă bucur că e în fotbal, că face ceea ce-i place şi o face cu multă pasiune. Sunt atât de multe amintiri, dar îmi aduc foarte bine aminte când l-am văut prima dată, avea 15 ani şi venise la Luceafărul. Era boboc, eu aveam deja doi ani vechime acolo şi aveam un amical cu o altă grupă şi imediat mi-a sărit în ochi pentru că era o extremă stângă matură, îi dribla pe toţi, se vedea că face diferenţa. În momentul acela, mai eram cu câţiva colegi şi le-am spus: <Ăsta o să ajungă departe>. Şi vorba aia, mai jucasem şi eu cu destui juniori de talent. Vedea atât de bine jocul, fără să ridice privirea, simţea jocul. De multe ori rezolva fazele de unul singur, când nu mai aveam soluţii, inventa ceva, sau un şut de la distanţă sau o acţiune cu driblinguri.
Gică e mort după fotbal, la un moment dat e plictisitor. Îi mai spuneam, hai să mai vorbim şi de altceva. Vorbim două lucruri şi iar ne întoarcem la fotbal. Eu n-am putut niciodată să fiu ca el.

Despre Hagi ca şi căpitan
Cu timpul a devenit un lider. Da, era un pic cam impulsiv, îl ştiţi, avea şi momente când răbufnea, când i se părea că unul nu dă sută la sută, dar îl mai temperam şi noi. Lui nu-i plăcea să alerge, nu suporta pregătirile de iarnă, de vară, dar când avea mingea era sută la sută.
Despre fiul lui Gică, Ianis:
Ianis poate să ajungă un fotbalist foarte bun, pentru că are calităţi, chiar m-a impresionat cât de bine loveşte mingea cu ambele picioare, nu există practic diferenţă între stâng şi drept. Gică a fost un stângaci bun, mai puţin un dreptaci, cel puţin la vârsta pe care o are Ianis. Însă eu zic că e greu, pentru că Ianis nu are talentul pe care-l avea Gică.
Ianis e un jucător tehnic, însă nu are ruperile de ritm, pătrunderile în viteză, întoarcerile  şi frânele lui Gică. Ianis e un foarte bun organizator, mai degrabă l-aş asemăna cu Zidane sau cu Platini, dar niciodată nu poţi să-l asemeni cu Gică Hagi.

Despre viitorul fotbalului românesc
Părerea mea e că va trece mult timp până vom avea o echipă naţională care să meargă constant la turnee. Dacă o să lungim tot aşa ca în ultimii ani, nu o să avem echipă, mai ales că tineretul acum e cu laptopurile, cu mallurile. 
Despre prietenia cu Belodedici şi Hagi
În 1987, în iarnă, când începusem pregătirea la Forban, Iordănescu ne-a spus mie şi ui Belodedici că va veni Hagi şi că unul dintre noi doi să stea cu el în cameră, să nu se simtă străin. Eu îl ştiam de la Luceafărul, dar mă împrietenisem bine şi cu Belodedici, ne ştiam deja de vreo 5 ani, şi stând şi noi de vorbă ne-am dat seama că nu puteam să ne despărţim şi atunci am hotărât să stăm trei în cameră, adăugând încă un pat. De-atunci, peste tot pe unde mergeam, prin deplasări, ceream cameră cu trei paturi.
Unii jucau remmy, noi stăteam şi ascultam muzică. Belo era cu muzica sârbească, Gică cu cea machidonească, doar eu eram cu Modern Talking, Michael Jackson, Bad Boys Blue".