Domenech scoate cărţile pe faţă după doi ani! Îi desfiinţează pe Ribery, Anelka, Henry, Gourcuff şi Malouda!

Fostul selecţioner al Franţei din perioada 2004-2010 a dezvăluit detalii de neimaginat despre atmosfera de la naţionala “cocoşilor” din timpul Mondialului din Africa de Sud, dar şi lucruri picante despre starurile echipei “albastre”.

Fostul selecţioner al Franţei, Raymond Domenech, îşi va lansa cartea “De unul singur” pe 21 noiembrie, în care povesteşte cu lux de amănunte celebrele episoade de la Mondialul din 2010. Atunci, Franţa, venită la turneul final ca una dintre favoritele la titlu, a fost eliminată încă din faza grupelor, obţinând un singur punct după o serie de scandaluri care au distrus complet relaţia dintre antrenor şi jucător. Anelka l-a înjurat pe Domenech la pauza meciului cu Mexic, după care a fost exclus din lot. Ceilalţi fotbalişti, în frunte cu căpitanul Evra, au prostestat la această decizie refuzând să coboare din autobuz înainte de un antrenament.

La finalul turneului, Domenech n-a mai continuat pe banca Franţei, iar câţiva jucători au primit suspendări grele din partea Federaţiei: Evra – cinci meciuri, Ribery – trei, iar Anelka (văzut capul răutăţilor) - 18. Primii doi au revenit la naţională, evoluând chiar la Euro 2012, Anelka rămânând singurul exclus, transferul său ulterior în China închizându-i oricum porţile reprezentativei.

“L’Equipe” a selectat câteva pasaje interesante din cartea lui Domenech, care dezvăluie lucruri de neimaginat pentru o naţională de asemenea anvergură, campioană mondială şi europeană în 1998 şi 2000, şi vicecampioană mondială în 2006.

“Adevărul” vă prezintă cele mai interesante mărturisiri ale lui Domenech din această carte:

Anelka nu face nimic pentru ceilalţi
Anelka se comportă încă de parcă ar fi un amator. După meciul cu Uruguay, a fost o enigmă. Nu a mai făcut nimic.
El nu face nimic pentru ceilalţi. M-a insultat la pauza meciului cu Mexic chiar dacă n-am încetat să mă bat pentru el şi cu el. Şi-a jucat cartea personală, ca de obicei. A distrus grupul. După meci, glumea cu Gallas. Ce inconştienţă! Erau fericiţi după înfrângere...
Nu a vrut să-şi ceară scuze în faţa grupului. „Aşa e, voi fi întotdeauna un neînţeles”, mi-a zis. El şi numai el. Toţi ceilalţi, spre exemplu noţiunea de echipă, îl depăşeşte.

L-am şters pe Henry din cap
A jucat un singur meci tot anul, nu trebuia să fie acolo (n.r. – la Mondial), avea gura mare şi nu şi-a asumat deloc rolul pe care trebuia să-l aibe.
L-am şters din cap, dar a fost o eroare, pentru că nu se pune un jucător de calibrul lui pe bancă fără să i se vorbească. L-am băgat pe Gignac în locul lui Anelka, dar ar fi trebuit să-l bag pe Henry. I-ar fi plăcut să joace rolul eroului.
Evra îl suspecta că era cârtiţa din vestiar, dar el a întors imediat pe toată lumea şi a a reuşit să insufle ideea că eu aş fi fost, de fapt...
Contra Africii de Sud, aş fi preferat să-l introduc în repriza a doua pe Reveillere, dar staff-ul m-a convins să-l bag pe Henry... Să-şi încheie cariera internaţională în afacerea „autobuzului” e totuşi nemeritat.

Malouda nu suporta faptul că nu era liderul echipei
Făcea pe supăratul pentru că nu voia să joace mijlocaş defensiv. Era nemulţumit de fiecare dată când îi dădeam un sfat. A ajuns să-i faulteze pe Valbuena şi Diaby fără motiv la antrenament, doar pentru că pierduse mingea. De fapt, nu suporta să nu fie liderul atacului. Voia să fie numărul 10, asta e tot. Cu Uruguay, a avut un start bun. Putea aduce mult mai mult echipei dacă nu era aşa căpos.

I-am încredinţat cheile lui Ribery. Ce tâmpit sunt...
Ribery nu-l place pe Gourcuff, asta e clar. Înainte de meciul cu Uruguay, i-am zis lui Gourcuff: „ Îţi încredinţez cheile, ia-le şi joacă!”. Nu vreţi să ştiţi ce privire a avut Ribery. Am văzut în ochii lui ura sau gelozia. E la fel ca la Anelka sau Henry. Totul se învârte doar în jurul lor. Când lucrurile se blochează, sunt primii care sar de pe vapor. Un jucător mai vechi, de la Euro 2008, m-a prevenit, dar eu tot i-am încredinţat cheile lui Ribery. Ce tâmpit am fost...
A continuat să roadă grupul cu atitudinea sa de divă.

Trezeşte-te, Yoann!
Aveam chef să-i dau două palme, cu aerul lui de băiat cuminte, de băieţel căruia i s-a pus gând rau. Trezeşte-te, Yoann! Trăieşte în lumea păpuşilor... La antrenament, pe 9 iunie, doarme sau nu ştie ce să mai facă ca să intre în graţii. (...) Cu Uruguay, se complace. Aleargă, dar nu concretizeazănimic. E prea lent, framântat. La şedinta video, ne dăm seama că Anelka nu-l iartă pe Gourcuff.
La antrenament, când a fost titularizat, l-au sabotat. Când Ribery şi ceilalţi au oprit antrenamentul pentru că Gourcuff era în echipa lor, n-a văzut nimic, a suferit şi mi-am zis că a rămas în lumea lui de păpuşi.
Thuram despre tineri: „Sunt idioţi!
Am vorbit despre echipă, despre tineri, şi a erupt: „Sunt idioţi, ascultă-mă bine, sunt idioţi!”.
Nasri gândeşte doar cu gura
Samir simbolizează genul de jucători care gândesc doar cu gura. Într-un grup, asta nu face decât să facă rău şi să creeze o ruptură în loc de legătură. Iar în poziţia lui de coordonator de joc, creează doar o iluzie...

Benzema are aroganţa unui mare jucător, fără a fi însă unul.

Din fericire pentru el, Benzema, un talent excepţional, şi-a regăsit valoarea pentru că la Real a venit Mourinho. Karim va fi un mare jucător când va intra în competiţie, când va fi stimulat de competiţie. Are aroganţa unui mare jucător, fără a fi însă unul.

Discuţia celebră din vestiarul Franţei, la pauza meciului cu Mexic
Domenech:  Vă cerusem profunzime şi tu, Nico, la prima minge, ai rămas pe loc, fără să te mişti. Du-te în adâncime!
Anelka: Cum să nu, întotdeauna numai eu…
Domenech: Da, întotdeauna numai tu. Fiindcă tu nu te duci în profunzime
Anelka: Ba da, mă duc.
Domenech: Nu
Anelka: Ba da, am încercat.
Domenech: Ba nu! Ce tot spui? Suntem zece pe bancă şi vedem că nu te duci!
Anelka (către Ribery): Mă enervează! Ce e asta? Întotdeauna eu!
Evra: Gata băieţi, potoliţi-vă, mai e o repriză de jucat, stăm bine!
Anelka (nu s-a calmat): Poponarule! N-ai decât să-ţi faci singur echipa ta de rahat! Eu am terminat!
Nu am înţeles tot. Finalul frazei mi-a scăpat în gălăgie. Ciudat că am fost mai puţin şocat de insultă decât de tutuitul care dărâma o barieră, cea a funcţiei, a vârstei, a ierarhiei…