Depresia face ravagii și în România: Două vedete din sport mărturisesc experiența lor teribilă
0Depresia e o boală care nu ține cont de starea materială și de statutul social. De-a lungul anilor, mari vedete, care se bucurau de o situație financiară foarte bună, notorietate și aprecierea celor din jur s-au convins de această realitate teribilă. Care, uneori, a și oferit povești tragice.
În lumea sportului, de cele mai multe ori, depresia lovește, la scurt timp după ce omul își încheie cariera profesională. Pentru că, brusc, viața fostului sportiv se dă peste cap. Și e nevoie de un alt început, de o regândire a pașilor. Aceste schimbări bruște pot avea consecințe devastatoare. Exact despre această realitate dură au vorbit acum doi foști fotbaliști din Superliga românească.
Claudiu Keșeru (36 de ani), atacant cu 47 de selecții și 13 goluri în echipa națională, și-a agățat ghetele în cui, la finalul sezonului trecut. Brazilianul Eric de Oliveira (37 de ani) s-a retras în 2021 și apoi, la scurt timp, a căzut în brațele depresiei. Ambii au vorbit acum despre perioadele extrem de dificile prin care au trecut, cu precizarea că salvarea lui Eric s-a numit Farul Constanța. Aici, el a fost angajat în cadrul clubului de Gheorghe Hagi (58 de ani) pentru a fi implicat, din nou, în lumea sportului-rege.
*Claudiu Keșeru, în dialog cu Pro TV: Am avut o perioadă agitată în ultimul timp şi am preferat să mă retrag din lumina reflectoarelor, să-mi găsesc liniştea. La început, nu-mi găseam locul, dar cam de o lună parcă m-am mai adaptat. Am şi mers la psiholog pentru a accepta tranziţia. După 22 de ani, să schimbi total modul de viaţa... e greu. Îmi doresc să rămân în fenomen, fac şcoala de antrenori. Încă nu mi-am stabilit priorităţile, am terminat şi managementul. Văd puţin din ambele, fără să mi se creioneze drumul.
*Eric, în cadrul podcastului Toc&Talk: Atunci când m-am trezit că nu mai pot juca fotbal, cred că au început toate problemele mele. Adormeam pe la 6-7 dimineața, mă trezeam pe la 3 după-amiază. Și noaptea, după ora 10, după ce închideam restaurantul (n.r. – afacere la care, ulterior, a renunțat), luam o sticlă de whisky și stăteam acolo până dimineață, încercam să uit de toate. Așa m-am îndepărtat și de familia mea puțin. A fost o perioadă foarte grea, care nu o să se mai întoarcă. Înainte, când auzeam că cineva are depresie, spuneam că: <<Lasă, mă, că ăla are lipsă de altceva, nu de…>>. Acum, după ce am văzut cu ochii mei, mi-am dat seama că nu e de joacă. Vin gânduri negre, tot felul de prostii îți vin în cap să faci. Gânduri negre, adică îți vine să dispari, să-ți închizi telefonul. N-ai nicio motivație.