Cum se vede România: „Nici acum, la aproape 30 de ani de la Revoluţie, nu ştim să gestionăm libertatea!“
0Cosmin Olăroiu a plecat din ţară în 2007, iar de atunci munceşte în zona Golfului Persic, acolo unde a devenit cel mai bine cotat antrenor. E dezamăgit însă, atunci când vede ce se întâmplă în societatea românească.
„Weekend Adevărul“: Sunteţi plecat de zece ani. Cum vedeţi mediul din fotbalul românesc? Nouă ni se pare unul toxic...
Cosmin Olăroiu: Nu e vorba doar de fotbalul românesc, ci de societate! Până la urmă, oamenii percep, ceea ce li se induce. Şi despre mine s-au scris fel şi fel de mizerii, câţi bani am, cum îi fac...Pe mine, nu mă afectează deloc aceste lucruri pentru că sunt nişte aberaţii atât de mari, încât nici nu le poţi lua în considerare. Dar te dezamăgesc şi cred că asta e la nivel de societate, nu doar la nivel de fotbal. De exemplu, în Emirate, nu poţi să faci pe ascuns o poză unui om şi să o publici tu. N-ai cum. Faci puşcărie! Acolo, oamenii nu sunt preocupaţi să vadă ce fac ceilalţi. Noi, după Revoluţie, neştiind să gestionăm libertatea nici după atâţia ani, suntem undeva într-o căutare de identitate, în continuare.
Cum vi se pare proiectul Viitorul într-un fotbal tot mai slab?
Hagi e singurul investitor din România, singurul om care a creat ceva de la zero. A creat o echipă cu banii lui. Va veni şi un moment când ar trebui să-şi recupereze investiţia şi să aibă profit.
Steaua a dat cei mai mulţi bani pe transferuri în ultimii ani, dar trofeele au ajuns la alte echipe. De ce?
Performanţa în fotbal nu depinde exclusiv de bani. N-a câştigat Leicester titlul în Anglia? OK! O minune, dar s-a întâmplat. La francezi cine ar fi trebuit să câştige campionatul după investiţii? PSG, la 50 de puncte de locul 2, nu? Dar l-a luat Monaco. Fotbalul nu înseamnă bani, mai există factorul uman, mai există calitatea muncii. OK, într-adevăr, în fotbal se plăteşte valoarea jucătorului, de aceea, avem şi jucători de 100 de milioane de euro. Messi ia mingea, driblează trei adversari şi s-a dus sistemul ălora defensiv. Dar valoarea nu e singurul criteriu. Dacă ar fi fost, era foarte uşor. Uite, City l-a adus pe Guardiola, au făcut transferuri, dar n-au câştigat titlul. Dar asta nu înseamnă că ei nu lucrează bine. Înseamnă că au trecut o etapă. De la fotbalul pe care îl jucau ei, la fotbalul pe care îl vrea Guardiola. Tranziţia asta a lăsat urme, dar clubul merge pe aceeaşi idee şi, probabil, va avea rezultate.
Comparând situaţia cu România, la Steaua, Gâlcă a luat trei trofee şi a plecat...
Contează mult şi cine te judecă. Un contract e garanţia muncii tale ca antrenor. Dacă eu fac un contract şi sunt plătit cu 10.000 de euro pe lună şi nu-ţi convine ceva, că nu ţin capul, că nu mă uit frumos sau că nu bag jucătorii pe care crezi tu că ar trebui să-i bag, mă dai afară, îmi dai banii, să zicem 10.000, 20.000 sau ce a rămas din contract şi la revedere. Dar dacă am 100.000 de euro pe lună, nu mă mai dai afară că nu-ţi place ţie cum mă uit eu sau că nu bag jucătorii pe care îi vrei tu. Contractul îi asigură antrenorului un fel de confort, de linişte. În cazul lui Costel (n.r. - Gâlcă) la Steaua, el fiind un antrenor tânăr şi la început de drum, un antrenor foarte bun de altfel, a avut un anumit tip de contract. Pe care dacă îl întrebi acum, probabil, nu l-ar mai accepta. De aceea, Steaua şi-a permis să-l schimbe, n-a fost o problemă pentru ei.
CITEŞTE ŞI:
*Daum ne „abureşte“ cu discursul lui despre progres. „La naţională e o inevoluţie totală!“
Când exista Rapid cu Copos finanţator, mergeai pe un stadion plin, jucai acolo şi te simţeai fotbalist! Eu n-am ajuns la meciurile Simonei Halep în Dubai, dar au mers fiul şi soţia mea. Meciurile ei au coincis cu orele mele de antrenament. Dar o urmăresc cu mare mândrie!