CTP, surprins de Halep: „De mult n-am mai văzut aşa ceva la Simona!“. Mesaj ironic transmis lui Bouchard
0Cristian Tudor Popescu a savurat din plin al doilea succes obţinut de Simona Halep la Melbourne, făcând o analiză spectaculoasă a partidei care a trimis-o pe româncă în turul III.
Simona Halep arată un joc solid la Australian Open 2018 şi dovadă sunt cele două victorii obţinute până acum. Liderul WTA şi-a respectat statutul de favorita numărul 1 şi, deocamdată, n-a cedat niciun set la Melbourne.
Cristian Tudor Popescu a analizat meciul pe care Halep l-a câştigat cu Eugenie Bouchard într-un editorial publicat pe republica.ro.
Ce a scris?
Cu „ură” a jucat Simona împotriva lui Bouchard. N-a uitat semifinala Wimbledon 2014, când şi-a dat glezna peste cap, fiind învinsă de, pe cât de tânăra, pe atât de aroganta Eugenie. Nici „măgăria” canadiencei, care a refuzat să dea mâna cu Alexandra Dulgheru, într-un meci de Fed Cup.
Halep şi Bouchard nu-şi vorbesc. Au vorbit rachetele. „Genie” nu poate nici ea uita anul 2014, când ajunsese, la 20 de ani, nr. 5 mondial. În 2018, jocul ei a rămas, ca formă, acelaşi, dar e gol pe dinăuntru. Stă aproape de linia de fund, intră în teren, ia mingea cât mai devreme, adesea din demivole, încearcă mereu să facă lovituri tari, decisive. Şi mingea se duce, de prea multe ori, departe de linii sau în burta fileului, pentru că posibilităţile tehnice în regim de mişcare ale lui Bouchard nu se ridică la un asemenea nivel de joc. Ea nu atacă, ci forţează atacul, neaşezându-se suficient de bine la minge, dar trăind cu ideea că, dacă dă tare, punctul vine de la sine. Dacă aş fi antrenorul ei, i-aş spune că trebuie să-şi modereze puţin, o vreme, jocul, să elaboreze mai mult fiecare punct, mărindu-şi viteza şi mobilitatea. Dar asta ar însemna muncă pe brânci, ceea ce, acoperită de bani şi faimă glossy, frumoasa frunzei de arţar nu prea are chef să facă...
De partea cealaltă am văzut o Simona Halep ostilă, războinică, dar cool, bine controlată. Cu siguranţă stabilise împreună cu Darren Cahill că totul e să deschidă terenul prima, să o silească pe Bouchard să lovească nu de pe picioare, ci din alergare.
Ceea ce a şi făcut. Spectaculoasele, dar rarele, reuşite ale canadiencei n-au tulburat-o câtuşi de puţin. A alergat excelent, fără să se gândească la glezna dureroasă, acoperind tot terenul şi trimiţând multe mingi înapoi. Foarte important însă, când unghiurile se deschideau, a atacat precis, fără ezitare, punându-i în piept Eugeniei propria armă, mult mai oportun folosită.
La 6-2, 5-2, când lucrurile erau clare, Bouchard trimite un cros, adânc, ascuţit, cu reverul şi vine în faţă. Simona fuge formidabil, cu paşi mici, motoretă Mobra, şi, cu un răcnet, se întinde la maximum. Mingea, blocată plat pe rever cu două mâini, se duce, ca o urmă de reactor pe cer, în lungul liniei. Răcnetul acele a fost plin de voinţă şi elan furios, cum n-am mai văzut de mult la Simona.
Dintre toate ediţiile Australian Open la care a participat, la aceasta mi se pare că Simona Halep arată cel mai bine, făcându-le în ciudă cobitorilor jurnalişti australieni şi americani...
P.S. N-am reuşit să văd meciul Anei Bogdan, dar 1-6, 6-2, 6-3 cu periculoasa „nevastuică” Yulia Putintseva e o victorie preţioasă, care îi dă ocazia să facă un meci mare în turul 3, cu o „greoaică” din Top 20, americanca Madison Keys.
CITEŞTE ŞI: