Coşmarul Generaţiei de Aur: cum arată acum Kennet Andersson, suedezul pe care Prunea nu-l va uita niciodată

Înaltul vârf nordic bate spre 50 de ani şi, după ce şi-a agăţat ghetele în cui, a încheiat conturile cu fotbalul: n-a antrenat nicio echipă şi s-a îndepărtat de fenomen.

Golul pe care Florin Prunea l-a încasat în minutul 115 al meciului România - Suedia, scor 2-2, în sferturile Mondialului din 1994 e greu de privit şi acum, după atâţia ani.

„E cel mai dureros gol pe care l-am luat“, spunea, la un moment dat, Bogdan Stelea, cel care, de fapt, a fost doar rezerva lui Prunea în partida cu Suedia. Când erau doar cinci minute între România şi o semifinală a Mondialului, Kennet Andersson s-a înălţat la un balon aruncat în faţă şi, profitând de ieşirea greşită a lui Prunea, a egalat scorul: 2-2. Apoi, la finalul celor 120 de minute, meciul s-a decis la loviturile de departajare, acolo unde Suedia s-a impus cu 5-4.

După acel meci cu România, Kennet Andersson a mai jucat cinci ani în naţionala Suediei pentru a care a adunat 83 de selecţii şi 31 de goluri. 

El a fost vizitat, în 2007, de echipă a ziarului „ProSport“, lângă Goteborg, şi a rememorat confruntarea cu România din sferturile Mondialului din 1994.

„A fost un turneu final de referinţă. V-am învins şi am jucat în semifinale cu Brazilia. Îmi amintesc de Hagi, de Dumitrescu, de Popescu. Dar să vă spun mai bine cum am înscris golul acela care vă chinuie şi acum. Eu şi Dahlin, oameni cu detentă, am rămas în faţă, poate reuşeam să speculăm ceva. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Centrarea a venit după dreapta. În alergare i-am vazut pe portar şi pe fundaş că ezită, am sărit ca un disperat fără să fiu convins că voi lovi mingea. Când am văzut-o în poartă, mi-am zis că nu ne mai poate scăpa semifinala“, a rememorat Andersson. 

„A fost cel mai important gol al carierei mele. Ca să nu mă uitaţi, vă salut şi vă spun doar atât: „Sunt Kennet Andersson, vă mai amintiţi de mine?“.

AŞA ARATĂ ACUM KENNET ANDERSSON