Adrian Năstase deplânge prăbuşirea fotbalului românesc: Postare acidă pe blogul fostului premier

În decurs de o săptămână, Dinamo, echipa de suflet a fostului premier, a retrogradat, iar naţionala s-a făcut de râs, la Podgorica: 0-2 cu Muntenegru.

Decăderea şocantă a fotbalului românesc a ajuns subiect de discuţie şi pentru oameni care, în mod normal, sunt preocupaţi de politică. 

După rezultatele din ultima perioadă, Adrian Năstase a avut o postare dură pe blogul său pe care o redăm, integral, în rândurile de mai jos:

Deşi suntem conştienţi că fotbalul românesc este în picaj, ne aşezăm, de fiecare dată, în faţă televizorului, aşteptând o minune de la naţională noastră. Şi aseară am fost dezamăgiţi. 2-0 cu Muntenegru. Într-un meci în care jucătorii noştri nu au tras niciun şut pe poartă. O echipa pestriţă, cu jucători de rezervă adunaţi de pe la diverse echipe din Europa. Fără coeziune în joc, fără scheme tactice dobândite la antrenamente comune.

În urmă cu ani, jocul de fotbal era dominat de jucători capabili de driblinguri prelungite. Talia jucătorului conta mai puţîn sau, de fapt, erau favorizaţi jucătorii mai scunzi. Acum, lucrurile stau altfel. Jocul modern presupune angajament în forţă, pase rapide, capacitate de joc aerian, viteză. Ieri, jucătorii noştri au fost depăşiţi la toate categoriile. Nu şi la tatuaje (pe mâini, pe ceafă, pe picioare) sau la tunsori, unde rivalizează cu marii jucători ai lumii.

Nu trebuie să ne mirăm. În fotbalul intern, după ce DNA-ul a făcut curăţenie în finanţatori, asistăm la o agonie continuă. Echipele noastre se completează cu jucători reciclati aduşi de pe alte continente şi sunt se pare, în continuare, incapabile să participe, cu succes, la competiţiile internaţionale. Încearcă să supravieţuiască, cu bani din drepturi de televizare şi şi unele vânzări de jucători. Aceştia trec de la o echipa la altă, fără probleme de loialităţi, în formule de mercenari cu istorii de 5-10 echipe pe la care se plimbă, în speranţa că performanţă lor se va îmbunătăţi.

Sunt dinamovist de la 7 ani. Am făcut sport la Dinamo. Ţîn cu echipa de fotbal a lui Dinamo dar m-a durut sufletul când după meciul cu U Cluj, un prieten mi-a spus „atâta pot, nu pot mai mult”. Acum, totul trebuie luat de la zero. Dar cum, cu cine, cu ce bani? Va veni, din nou, un antrenor, prieten cu un impresar care să aducă jucători second hand de prin ţări exotice? Va fi nevoie de ani buni de investiţii în jucători tineri capabili de angajament fizic şi de joc creativ nu de jonglerii cu mingea.

Nu cred că mai putem acceptă declaraţiile puerile ale antrenorilor de dinaintea meciurilor: „trebuie să rămânem concentraţi”, „trebuie să fim răi în sens bun”, „ne întâlnim cu o echipa foarte puternică”.

Deocamdată, pare că putem să oferim fotbalului european doar arbitri.