Ilinca Tomoroveanu, amintiri din turnee: „Aveam impresia că, dacă aș fi trăit cu 100 de ani în urmă, ne-ar fi dus cu trăsura până la hotel“ VIDEO
0Ilinca Tomoroveanu, o prezență distinsă a scenei românești, a murit în urmă cu cinci ani, la 2 mai 2019, dar moștenirea sa este neprețuită.
Actriţa Ilinca Tomoroveanu s-a născut la 21 august 1941, în Bucureşti. A absolvit, în 1964, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar, potrivit site-ului TNB. A debutat în 1965 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Cristina din ''Moartea unui artist'' de Horia Lovinescu, în regia lui Horea Popescu.
Spectacolele au purtat-o pe multe scene. La început au fost turneele in tara. „Primul turneu făcut a fost cu «Moartea unui artist». Se mergea cu «vagonul». Îmi amintesc de Tanti Cocea ca venise cu o instalație de duș pe care a montat-o la grupul sanitar al vagonului. Doamnele veneau cu prăjituri, dulcețuri, băuturi fine. Și cu multe povesti. Ne mai garau pe o linie, și uneori uitau de noi acolo. Dar era frumos“.
La toate spectacolele, sălile erau oamenii cântau cu actorii. „Aveam impresia că, dacă aș fi trăit cu 100 de ani în urmă, ne-ar fi dus cu trăsura până la hotel“, a povestit într-un interviu acordat Jurnalului Național.
Dintre numeroasele spectacole în care a jucat pe scena Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" amintim: ''Să nu te joci cu dragostea" de Alfred de Musset (regia Moni Ghelerter, 1964), ''Patima roşie" de Mihail Sorbul (regia Cornel Todea, 1965), ''Nunta însângerată" de Federico Garcia Lorca (regia Miron Nicolescu, 1966), ''Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea (regia Sică Alexandrescu şi Marietta Sadova, 1967), ''Al patrulea anotimp" de Horia Lovinescu (regia Mihai Berechet, 1969), ''Să nu-ţi faci prăvălie cu scară" de Eugen Barbu (regia Sanda Manu, 1971), ''Dulcea pasăre a tinereţii" de Tennessee Williams (regia Mihai Berechet, 1972), ''Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand (regia N.Al. Toscani, 1977), ''Generoasa fundaţie" de Antonio Buero Vallejo (regia Horea Popescu, 1978), ''Cavoul de familie" de Pierre Chesnot (regia Sanda Manu, 1980), ''Jocul ielelor" de Camil Petrescu (regia Sanda Manu, 1986); ''Trilogia antică" după Euripide şi Sofocle (regia Andrei Şerban, 1990), ''Strigoii" de Henrik Ibsen (regia Nicolae Scarlat, 1998), ''Cadavrul viu" de Lev N. Tolstoi (regia Gelu Colceag, 2001), ''Maşinăria Cehov" de Matei Vişniec (regia Cristian Ioan, 2003), ''Jocul ielelor" de Camil Petrescu (regia Claudiu Goga, 2007), ''Avalanşa'' de Tuncer Cücenoglu (regia Radu Afrim, 2010), conform Agerpres.
Actriţa mărturisea că se simţea apropiată de rolurile Oana din "Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, Celesta Finley din "Dulcea pasăre a tinereţii" de Tennessee Williams, Berta din "Generoasa fundaţie" de Antonio Buero Vallejo, Florence din "Cavoul de familie" de Pierre Chesnot, Nataşa Golubeva din "Între patru ochi" de Alexandr Ghelman, Clitemnestra din "Trilogia antică" după Euripide şi Sofocle, Doamna Alving din "Strigoii" de Henrik Ibsen, Ana Dmitrievna Karenina din "Cadavrul viu" de Lev N. Tolstoi, Irena Romescu din "Jocul ielelor" de Camil Petrescu, Bătrâna din "Avalanşa" de Tuncer Cücenoglu, se arăta într-un comunicat de presă al UNITER din 3 mai 2019.
Ilinca Tomoroveanu a fost distribuită şi în mai multe filme, între care amintim: ''Mândrie'' (regia M. Teodorescu, 1960), ''Dragoste lungă de-o seară'' (regia Horea Popescu, 1963), ''La porţile pământului'' (regia Geo Saizescu, 1965), ''Castelanii'' (regia Gheorghe Turcu, 1966), ''Frumoasele vacanţe'' (regia Karoly Makk, 1967), ''Războiul domniţelor'' (regia Virgil Calotescu, 1969), ''Pentru că se iubesc'' (regia Mihai Iacob, 1971), ''Dincolo de orizont'' (regia Ştefan Traian Roman, 1978), ''De-aş fi Peter Pan'' (regia Gheorghe Naghi, 1991), potrivit volumului ''1234 cineaşti români'' (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996). A jucat, de asemenea, şi în piese de teatru pentru televiziune, precum ''Ochii care nu se văd" (regia Dan Necşulea), ''Hernani" de Victor Hugo (regia Cornel Popa), ''Gaiţele" de Alexandru Kiriţescu (regia Matei Alexandru) sau ''Titanic vals" de Tudor Muşatescu (regia Horea Popescu). A fost prezentă în foarte multe spectacole de poezie, iar în multe dintre filmele artistice, spectacolele de teatru sau în cele de teatru de televiziune a jucat alături de soţul său, actorul Traian Stănescu.
A fost director adjunct artistic al Teatrului Naţional Bucureşti (din 2005), preşedintă de onoare a Fundaţiei Culturale ''Zilele Octavian Goga" (din 1999), membră a UNITER (din 1990), membră a Senatului UNITER (din 1998), membră a UCIN (din 1980).
A fost nepoata lui Octavian Goga şi s-a simţit foarte ataşată de Răşinari, locul unde s-a născut poetul, şi pe care îl considera a fi «cel mai frumos de pe lume (...) Livada mea de vişini». În 1999, pentru a-i păstra vie memoria şi opera poetului a înfiinţat alături de alţi descendenţi şi de câţiva importanţi oameni de cultură din Bucureşti, Sibiu, Cluj şi Răşinari o Fundaţie culturală care îi poartă numele lui Octavian Goga, cu sediul la Răşinari, a cărei preşedintă de onoare a fost.