Andreea Raicu, despre război, operaţii estetice şi relaţii: „Nu pun limite pentru că mi-a greşit cineva”
0A trecut prin multe momente grele, dar a avut tăria să le depăşească, s-a reinventat de fiecare dată şi a devenit şi mai puternică. Am pornit alături de Andreea Raicu într-o călătorie, una aparte, despre viaţa ei.
Mi-a atras atenţia o fotografie pe care ai postat-o când ţi-ai lansat cartea Secrete aflate pe pielea mea în librării. Alături de cartea ta, la stand, era o alta, numită Cum să supravieţuieşti sfârşitului lumii. În contextul de acum, mi se pare un titlu destul de realist. Tu cum te simţi?
Andreea La început a fost negare, părea că totul se întâmplă undeva departe de mine, era ceva ce venea din trecut, de acum o sută de ani. Ceva ce auzisem doar în poveştile bunicii mele despre bombardamente. Mi-a părut suprarealistă ideea unui război ca acum o sută de ani. Mintea mea nu a putut să integreze informaţia. Apoi a apărut acea ştire cumplită cu Putin care a spus că este cu mâna pe butonul roşu. Citind, mi se părea SF, nu avea cum să ni se întâmple un atac nuclear. Cum a zis una dintre colegele mele: „Până acum ne uitam la Contagion şi acum ne uităm la Independence Day“. După ce am asimilat şi integrat informaţia, am trecut prin foarte multe stări: de neputinţă, de lipsă de motivaţie, tristeţe, frică. Are viaţa un mod aparte de a-ţi arăta cum lucrurile se pot transforma de pe-o zi pe alta, şi-aici mă refer la pandemie. A fost foarte greu pentru toţi şi uite că a venit un alt eveniment care a lăsat pandemia în urmă. Recunosc că şi atunci m-am speriat, mai mult din punct de vedere economic. Era prima oară când mă aflam într-o criză de business, cu angajaţi de care trebuia să am grijă. Dar am avut capacitatea de a ne echilibra, de a găsi soluţii şi de a ieşi chiar mai puternici din această perioadă, care ne-a motivat să ne dezvoltăm în direcţia pe care ne-o doream, şi anume online: cursuri, dezvoltare personală, meditaţii.