Orchestra Filarmonicii "Moldova" din Iaşi, de la ora 13.00, pe scena Sălii Radio
0În Muzica Secolului XXi, de la ora 13.00, la Sala Radio, Orchestra Filarmonicii Moldova din Iaşi, dirijată de Brad Lubman, va avea în program lucrări de Călin Ioachimescu, Michael Jarell, Johannes Maria Staud şi Philippe Manoury.
Text de Mioara Bâscă
Compozitorul Călin Ioachimescu (n. 1949) este prezent în viaţa muzicală de peste patru decenii fiind unul dintre exploratorii diversităţii sonore şi un expert al muzicii electronice. Pe lângă formarea sa la Consevatorul Ciprian Porumbescu, a frecventat Cursurile pentru Muzică Nouă de la Darmstadt şi pe cele de informatică muzicală la I.R.C.A.M. din Paris. Membru al Uniunii Compozitorilor din România (UCMR) a fondat Studioul de muzică electronică al instituţiei.
Compusă în 1978, lucrarea Tempo 80 pentru orchestră mare (premiul UCMR, 1979) îşi datorează titlul indicaţiei metronomice care oferă „cadrul obiectiv, fix, măsurabil al dezvoltării subiective a muzicii, o dezvoltare continuă şi unidirecţională”. Primul sunet, grav, duce gândul ascultătorului către sunetul primordial, acea vibraţie necesară acordării cu Universul şi instalării stării de mediaţie. Acumulările sonore treptate ... creează o stare de instabilitate întrerupă de scurte momente de transparenţă sonoră. „...fluxul inevitabil şi ireversibil” construit din suprapunerea sonorităţii compartimentelor de coarde, percuţie şi suflători formează o magmă sonoră care se derulează cu o putere asemănătoare forţelor naturii instituind un sens „profund tragic”. Melodic, materialul sonor este „redus la esenţial” ca parte a unui „folclor ancestral decantat, distilat”.
Compozitorul elveţian Michael Jarell (n. 1958) a studiat la Geneva, Tanglewood Freiburg, Paris etc. A predat compoziţia la Viena şi Geneva. Paleta compoziţiilor sale este extrem de bogată şi diversă. Apariţia unor titluri recurente în creaţia lui se datorează dorinţei de a păstra schiţele care surprind câte o etapă a drumului spre forma finală a unei lucrări. Astfel în 2010, el a compus şi dedicat violonistei Isabelle Faust un concert într-o singură parte, Paysages avec figures absentes (Peisaje cu figuri absente), subintitulat Nachlese IV cu sensul de „recuperare a unei compoziţii netipărite”.
Compozitorul scria că de această dată a dorit un alt fel de abordare a relaţiei vioară – ansamblu „un fel de antifonie, de răspuns”, diferită de variantele anterioare din 1998 şi 2002 intitulate ...prisme/incidences I ... şi II... . Dacă depăşeşte dificultăţile scriiturii, vioara solistă va străluci în rolul principal ce-i este dedicat. Construirea relaţiei dintre vioară şi ansamblu a fost una specială, după cum declara Jarrell: „Adesea, în timpul scrierii piesei, pentru a nu depăşi acest cadru, am refuzat să dezvolt pentru ansamblu figurile generate de vioara solo. Deci, la acele momente, am avut adesea impresia de figuri absente.” Este o desfăşurare muzicală cu momente extrem de frumoase.
Johannes Maria Staud (n. 1974) este considerat unul dintre cei mai importaţi compozitori contemporani ai Austriei, format la Academiile de muzică din Viena şi Berlin. A urmat şi studii de filosofie şi muzicologie.
Lucrarea Über trügerische Stadtpläne und die Versuchungen der Winternächte – Dichotomie II (Despre hărţile înşelătoare ale oraşului şi despre ispitele nopţilor de iarnă) este a doua variantă – cu acompaniament orchestral – a unui cvartet iniţial. Compoziţia are trei părţi care se cântă înlănţuit, o curgere sonoră lentă dar extrem de densă, cu permanente schimbări de măsură, extrem de bogată ritmic.
Compozitorul declara: „Am împrumutat titlul acestei lucrări (Dihotomie) din botanică, unde se foloseşte pentru a descrie ramificaţia de tip furculiţă a plantelor pe măsură ce germinează. Ideea de bază a piesei este similară. Prima mişcare se apropie de o stare de bifurcaţie, dar ajunge la o confluenţă – pe care se construieşte iniţial a doua mişcare. Dar treptat, muzica începe să se dezvolte într-o direcţie complet nouă. Scopul meu a fost să realizez această schimbare treptată a perspectivei cu cât mai mult suspans posibil”.
Philippe Manoury (Franţa, n. 1952) a studiat compoziţia la Paris şi s-a dedicat cercetării şi dezvoltării muzicii electronice, fiind interesat în implementarea capacită-ţilor de transformare a materialului muzical şi a percepţiei acestuia. Lista lucrărilor sale este impresionantă, diversitatea genurilor de asemenea.
În 2013, a compus Zones de Turbulences pentru două piane şi orchestră. Titlul este inspirat din creaţia scriitorului George Perec. Este o lucrare concertantă în cinci părţi ce au indicată doar durata lor în timp – partea a doua este extrem de scurta: 24 secunde. Cele două piane sunt înconjurate de patru piane virtuale şi de un dispozitiv foarte elaborat de sinteti-zatoare pentru tratare şi spaţializare sonoră. Este o muzică plină de vitalitate şi culoare.
„Înainte de a începe chiar să compun, spune Manoury, am făcut schiţe de timp încercând să-mi imaginez cum vor evolua procesele ca să dispară şi apoi să revină. Compozitorul creează o „frescă muzicală ce explorează diferite moduri de expresie a timpului: contemplativ sau activ, amânat sau real, continuu sau discontinuu etc. ... Timp fizic, muzical, dar şi psihic.”
MUZICA SECOLULUI XXI
Sâmbăta 14 septembrie, ora 13:00
Sala Radio
ORCHESTRA FILARMONICII „MOLDOVA” DIN IAŞI
Dirijor: BRAD LUBMAN
Program:
Călin Ioachimescu – Tempo 80 pentru orchestră
Michael Jarell – Paysages avec figures absentes – Nachlese IV, concert pentru vioară şi orchestră (2010)
Solist: ILYA GRINGOLTS
Johannes Maria Staud – Über trügerische Stadtpläne und die Versuchungen der Winternächte – Dichotomie II (2010)
Solişti: AD LIBITUM QUARTET
Philippe Manoury – Zones de Turbulences pentru două piane şi orchestră
Solişti: GRAU-SCHUMACHER PIANO DUO