Conchita Wurst, după ce a câştigat Eurovision 2014: „Concursul înseamnă toleranţă, societatea vrea să evolueze. Suntem o familie, suntem un întreg“
0Cu lacrimi în ochi şi emoţie, Conchita Wurst (Tom Neuwirth), travestitul reprezentant al Austriei care a câştigat în finala Eurovision Song Contest cu piesa „Rise Like A Phoenix“, a recunoscut că nu se aştepta la acest rezultat. Conchita Wurst spune că voturile numeroase ]n favoarea sa denotă o schimbare de mentalitate.
După numeroase controverse şi critici din partea opozanţilor comunităţii LGBT, Conchita Wurst a renăscut precum Pasărea Phoenix pe scena celui mai mare concurs muzical european. În ciuda reticenţelor, femeia cu barbă s-a convins că fanii au susţinut-o nu doar prin aplauze şi complimente, ci şi prin voturi, devotamentul lor reuşind să-i aducă locul I la a 59-a ediţie a Eurovisionului.
După ce show-ul fastuos din Copenhaga a luat sfârşit, Conchita Wurst şi managerul ei au discutat la conferinţa de presă despre ce a înseamnat această experienţă.
„Nu cred în semne, dar un prieten m-a întrebat: «Îţi dai seama că în semifinală ai cântat a şasea, iar în finală a 11-a?». Acestea sunt numerele zilei mele de naştere“, a recunoscut Wurst, care a interpretat melodia „Rise Like A Phoenix“. Un jurnalist i-a amintit că în timpul uneia dintre repetiţiile sale a apărut curcubeul pe cer, acesta fiind un simbol al norocului şi al comunităţii LGBT.
Conchita s-a bucurat enorm şi a plâns de emoţie pentru că în timpul prestaţiei din finală spectatorii au aplaudat-o constant, au cântat cu ea şi i-au transmis energie pozitivă şi mult respect, după cum a zis chiar ea.
„Am plâns pentru că sunt foarte fericită şi recunoscătoare. Mi-am spus mie: «O singură dată vreau să câştig locul I». Am rămas fără cuvinte. La nivel personal, visul meu a devenit realitate, dar la nivel social, mi-am dat seama că oamenii vor să avanseze, să privească în viitor“, a continuat Wurst, în vârstă de 25 de ani. „Noi am transmis un mesaj, am devenit o emblemă“, a zis Conchita Wurst, pe numele real Tom Neuwirth, după ce a atras atenţia în ultima perioadă printr-un look nonconformist şi o atitudine încrezătoare, spunând că vrea să lupte împotriva prejudecăţilor.
„Eurovisionul este o familie căreia am vrut mereu să-i aparţin, deoarece e un proiect ce înseamnă toleranţă. M-am simţit ca la mine acasă. Dar sper că şi oamenii din afara Eurovisionului mă susţin. Visez la o lume în care nu se vorbeşte despre sexualitate, în care eşti doar o formă. În această seară am demonstrat că facem parte din aceeaşi familie, nu din comunităţi diferite. Ştiu că sună siropos, dar suntem unul, un întreg“, a completat, la conferinţă.
„Competiţia înseamnă extrem de mult pentru mine. Cred că aveam 11 ani când mi-am dorit pentru prima oară să fac parte din Eurovision. Concursul a încurajat întotdeauna toleranţa şi acceptarea. Sexualitatea şi naţionalitatea sunt aspecte neimportante şi nu contează cum arată o persoană. De aceea am construit acest personaj“, sublinia travestitul şi înainte de a câştiga.
René Berto, managerul său, are planuri mari odată cu aflarea rezultatului. „Haideţi să schimbăm lumea şi să o facem puţin mai bună. Conchita a zis întotdeauna: «Visează la lună şi o să ajungi măcar la stele!», dar acum noi am ajuns pe lună. Să schimbăm felul în care gândim, Conchita e doar o femeie cu barbă. Ne vedem anul viitor, la Eurovision Song Contest, la Viena“, a zis Berto.
S-a gândit vreodată femeia cu barbă să renunţe? „Niciodată în viaţa mea! În 2012 am participat pentru prima oară la Selecţia Naţională din Austria şi n-am renunţat niciodată. Am continuat să lucrez în ultimii doi ani şi anul acesta am simţit că sunt gata. Întotdeauna mi-am exprimat sentimentele cântând, viaţa mea e un musical. De când am anunţat că reprezint Austria la Eurovision am primit multă susţinere. Vă mulţumesc“, a completat Wurst.
Conchita a recunoscut că, asemenea piesei, a renăscut pe scena competiţiei precum Pasărea Phoenix şi că în timpul interpretării a fost copleşită de emoţii. De altfel, ea nici nu s-a gândit că se află într-un concurs.
LGBT-vision şi Euro-cultul identităţii de gen