INTERVIU Arnold Bezuyen, tenor: „Sunt un cântăreţ wagnerian“

Muzicianul olandez cântă pe 15 şi pe 19 septembrie, la Sala Palatului, în două creaţii wagneriene: „Aurul Rinului“ şi „Siegfried“. În ultima vreme, Arnold Bezuyen (48 de ani) a interpretat atât de multe roluri wagneriene, încât se consideră „un cântăreţ wagnerian“, dar şi un bun actor.

Interviu realizat de Irina Hasnaş

Ce semnificaţie are Wagner pentru dumneavoastră?

Este un compozitor important deoarece, pentru tipul meu de voce, pentru personalitatea mea, are rolurile cele mai emoţionante şi mai fascinante. Desigur, iubesc operele lui Mozart, dar nu le interpretez prea des; în repertoriul meu figurează mai ales opere de Richard Strauss şi Richard Wagner. În ultima vreme am interpretat atât de multe roluri wagneriene încât pot spune cu mâna pe inimă: sunt un cântăreţ wagnerian. Pe vremea lui Wagner, nu exista prototipul de „voce wagneriană“ – care, de altfel, nu înseamnă pentru mine doar o tipologie vocală ci şi o anume percepţie a esenţei muzicii wagneriene. De aceea consider că sunt o persoană potrivită pentru a o cânta.

La Bucureşti veţi fi Mime în cadrul Tetralogiei lui Wagner. Este un rol important?

Am interpretat rolul lui Mime doar în opera Siegfried şi niciodată în Aurul Rinului; la Bayreuth, mi s-a oferit în Aurul Rinului numai rolul lui Loge. 

Este o mare provocare pentru mine să-l joc acum pe Mime şi în Aurul Rinului. Cere un cu totul alt stil de interpretare faţă de Lohengrin sau Siegfried. Esenţiale aici sunt pronunţarea cuvintelor şi jocul scenic. În ce mă priveşte, nu-mi doresc să fiu etichetat pentru un anume rol – ca tenor liric sau dramatic – în creaţia wagneriană. Îmi place să realizez toate rolurile. Sunt un bun actor. 

La Bucureşti voi interpreta rolul lui Mime în concert. Poţi să jonglezi cu cuvintele şi să convingi publicul că eşti potrivit pentru acest rol.

Acum la Bayreuth sunteţi implicat într-o nouă producţie.

Noua producţie aparţine Operei din Leipzig. Este prima operă compusă de Wagner, Zânele. Muzica este foarte interesantă – deşi e greu să-ţi dai seama că a fost scrisă de Wagner. Auzi mai mult Bellini, Beethoven, Biber… Are prea puţine lucruri în comun cu opusurile viitoare – chiar şi cu Rienzi. Interdicţia de a iubi şi Zânele nu au fost niciodată prezentate în spectacol la Bayreuth şi vor fi interpretate într-o altă sală, într-o clădire separată, şi nu în Festsprielhaus.