CRONICĂ „Catedrala“ sonoră a Requiem-ului verdian

Requiem-ul de Giuseppe Verdi în Festivalul Internaţional „George Enescu“ ediţia 2013 trebuie să rămână un întreg plin de energia luminoasă a finalului în cheie majoră.

Cronică realizată de Ecaterina Stan

O dovadă a devoţiunii Maestrului de anvergură mondială, Antonio Pappano, faţă de partitura marelui compozitor italian – aniversat al anului, la 200 de ani de la naştere. 

Antonio Pappano dirijează cu competenţa marilor maeştrii convinge că „instrumentele“ la care cântă, de data aceasta Orchestra şi Corul Academiei Santa Cecilia din Roma şi cvartetul de solişti, sunt prelungiri ale sufletului său. Peste gesturile expresive şi mai mult decât eficiente, între dirijor şi cei de pe scenă se naşte o legătură rară, convingătoare şi mai ales profundă.

Maestrul italian născut la Londra colaborează cu ansamblurile din Roma de opt ani. În construirea „catedralei“ sonore a Requiem-ului verdian, corul Academiei Santa Cecilia a avut rolul major. Ansamblul datează din 1566. Calităţile fiecărui cântăreţ erau/păreau a fi cele ale unui solist, cu toţii împreună fiind non plus ultra în privinţa omogenităţii. Plaja dinamică a fost generoasă, nuanţele au avut culori rafinate, fără urmă de duritate sau masivitate greoaie. Corul a ştiut să şi „şoptească“ cu claritatea unui… diamant! Maestrul/dirijorul corului – Ciro Visco – are un merit deosebit şi performanţa sa profesională a fost complementară cu cea a lui Antonio Pappano. 

Un univers copleşitor

Orchestra a fost plină de personalitate şi, totuşi, maleabilă, atentă, permanent şi neobosit prezentă. Instrumentiştii au reacţionat prompt la orice solicitare a dirijorului, au ştiut să se asculte între ei, să modeleze sunetul în funcţie de cor, de solişti. Antonio Pappano le-a dozat intensitatea utilizând posibilităţile Sălii Palatului, a cărei acustică, aşa cum e ea, a ştiut s-o folosească cu măiestrie.

Cvartetul solistic multinaţional a fost alcătuit din soprana Liudmyla Monastyrska din Ucraina, mezzosoprana Ekaterina Semenchuk din Rusia, tenorul Saimir Pirgu din Albania (l-a înlocuit în ultimul moment pe Johan Botha) şi basul René Pape din Germania. Au fost momente ale Requiem-ului în care ne-au încântat. O distincţie specială i se cuvine lui René Pape. Vocea caldă, emoţionantă, rostirea convingătoare au marcat prezenţa sa în Festival, drept una dintre cele mai faste!

Amplul opus religios, care este acest Requiem, a trezit în suflete dorul de cei trecuţi în lumea cea fără de dor, spaima de mânia divină. Antonio Pappano este cel care ne-a purtat în universul copleşitoarei mise catolice. Îi suntem recunoscători!