Valer Dorneanu a refuzat o probă esenţială în dosarul „Tăriceanu contra DNA”
0Decizia prin care Curtea Constituţională a decis existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între DNA şi Guvern a fost luată după ce preşedintele CCR, Valer Dorneanu, a refuzat administrarea unei probe esenţiale: ordonanţa prin care DNA a declinat dosarul către Parchetul General. Acolo judecătorii puteau vedea ce anume anchetează DNA.
Curtea Constituţională a decis luni că ancheta declanşată de DNA asupra circumstanţelor în care a fost emisă ordonanţa de urgenţă nr. 13 ar fi declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public şi Guvern, dat fiind faptul că DNA şi-ar fi arogat atribuţia de a verifica legalitatea şi oportunitatea unui act normativ, respectiv OUG 13, cu încălcarea competenţelor constituţionale ale Guvernului, Parlamentului şi ale Curţii Constituţionale. Verdictul a fost dat ca urmare a unei sesizări depuse de preşedintele Senatului, Călin popescu Tăriceanu.
Dosarul penal deschis de DNA se află în acest moment în faza „in rem”, adică a fost deschis asupra unor fapte, şi nu asupra unor persoane. Această fază de anchetă este însă strict secretă, deci se pune problema de unde ştia Curtea Constituţională că DNA anchetează „oportunitatea şi legalitatea” emiterii ordonanţei.
Surse judiciare ne-au declarat că după sesizarea depusă de Tăriceanu, Curtea Constituţională a solicitat de la DNA documente oficiale privitoare la anchetă. Iar DNA a transmis două asemenea documente: denunţurile care au declanşat ancheta şi ordonanţa prin care s-a dispus deschiderea dosarului „in rem”.
În ziua judecăţii, preşedintele Curţii Constituţionale a dat primul cuvânt senatorului Şerban Nicolae, reprezentant al preşedintelui Senatului, autorul sesizării. Însă înainte ca acesta să-şi înceapă pledoaria, reprezentanta Ministerului Public, procurorul Iuliana Nedelcu, a solicitat depunerea unui nou document, care să completeze probatoriul solicitat anterior de către CCR, şi în a cărui posesie intrase în dimineaţa respectivă. Procurorul a mai cerut acordarea unui termen scurt, în aşa fel încât părţile să studieze documentul nou depus, dar care să se încadreze în cele 20 de zile în care Curtea trebuie să se pronunţe de la primirea sesizării.
Documentul pe care Ministerul Public dorea să-l depună era ordonanţa prin care, în aceeaşi zi, DNA a clasat una dintre infracţiunile reclamate de denunţător şi a declinat restul dosarului către Parchetul General. Din ordonanţă rezulta că, pe lângă alte două infracţiuni deja denunţate şi păstrate în continuare în dosar (favorizarea făptuitorului şi furnizarea de date inexacte Parlamentului şi Preşedintelui României), procurorii mai obţinuseră indicii cu privire la săvărşirea altor trei fapte penale: fals intelectual, sustragerea sau distrugerea de probe, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri.
Importanţa acestei probe rezidă în faptul că, din analizarea ei, judecătorii constituţionali ar fi putut să vadă cu mai multă acurateţe scopurile anchetei declanşate de DNA: oportunitatea emiterii ordonanţei 13 sau faptele penale care au însoţit această procedură.
Faţă de solicitarea Ministerului Public de a admite această probă, preşedintele CCR a dispus imediat, fără să pară că s-ar fi consultat şi cu ceilalţi judecători: „Curtea apreciază că nu este nevoie, având în vedere faptul că punctele de vedere au caracterul pe care îl au şi ele au fost depuse deja la dosar”. După care a dat cuvântul senatorului Şerban Nicolae.