Şerban Nicolae, despre criticii săi: N-am să renunţ la dreptul la opinie, doar pentru că o mână de neterminaţi, isterici, agresivi şi îmbâcsiţi de ură mi-l neagă

Senatorul Şerban Nicolae a negat, într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook, faptul că ar fi spus că  partizanii anticomunişti erau „mai degrabă împotriva intereselor României“ şi subliniază că acesta ar fi un fake news.

Într-un mesaj al cărui titlu e „Fake news.ro şi Miliţienii Opiniei“, liderul senatorilor PSD punctează faptul că presa şi societatea civilă au reaţionat în urma unor lucruri pe care nu „le-ar fi spus“ şi nu „le-ar fi gândit“. 

Redăm mesajul integral: 

„De două zile, mai mulţi cetăţeni cu drepturi mă critică, îmi dau lecţii, îmi adresează scrisori deschise, mă înjură, mă blestemă, mă ameninţă şi multe alte asemenea. Se fac articole de presă (?!), emisiuni tv, o întreagă isterie. Şi toate acestea, nu pentru ce am spus sau ce gândesc. Ci, pentru ce a spus un site de presupuse ştiri că aş fi spus.

De aceea, precizez:

În cadrul unei dezbateri la comisia juridică a Senatului, iniţiatorul unui proiect de lege şi-a argumentat propunerea, între altele, cu următoarele afirmaţii:

1. Rezistenţa armată anticomunistă din munţi a început încă din 1944.

2. Partizanii din munţi se luptau cu trupele de Securitate.

3. Neagu Djuvara a fost implicat în mai multe acţiuni ale CIA prin care partizani anticomunişti erau paraşutaţi în România.

În replică, i-am spus că nu pot fi de acord cu asemenea argumente, după cum urmează:

1. În 1944, după 23 August, România era în plin război de eliberare a teritoriului, ţara noastră luptând de partea Aliaţilor până la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Dacă în timp ce ostaşii români luptau eroic pe frontul de eliberare a Transilvaniei, „rezistenţa armată” lupta în munţi contra puterii comuniste (România fiind condusă de Regele Mihai şi de generalul Sănătescu ca prim-ministru!), atunci această luptă armată din munţi slăbea capacitatea de luptă a României. Nu mi-a dovedit nimeni cui folosea „rezistenţa armată din munţi” în 1944 şi nici cu cine se luptau aceşti „partizani”.

2. Trupele de Securitate au fost înfiinţate abia în 1948, preluând o bună parte din Jandarmerie, care a fost desfiinţată de noul regim. Şi-atunci, cu cine lupta „rezistenţa armată din munţi” între 1944 şi 1948?

3. Dacă CIA paraşuta „partizani” pe teritoriul României, e foarte posibil ca aceştia să fi acţionat în slujba unei puteri străine. Cu ce ajuta aceasta România? Erau lupte români contra români, în care doar România avea de pierdut. CIA nu cunoştea de înţelegerile de la Yalta, Moscova şi Potsdam, în care Churchill şi Stalin tranşaseră deja România? Pentru mine, ca român, Churchill este egalul lui Stalin, fiind cel ce a scris, manu propria, împărţirea postbelică a României, în care 90% din ţară era pusă sub control sovietic („Russia” conform denumirii folosite de Churchill). Propaganda vestică îi îndemna pe români să reziste, să lupte, pentru că aliaţii anglo-americani vor veni. Şi au venit. Dar mai întâi, Ceauşescu a mers în SUA, unde a fost primit succesiv de doi preşedinţi americani şi în Marea Britanie unde a fost primit, cu cele mai mari onoruri, de Regină. „Rezistenţa armată din munţi” nu a clintit un fir de păr al puterii politice, de inspiraţie sovietică, de la Bucureşti, nu a atacat unităţi militare ale armatei sovietice cât timp aceasta a stat pe teritoriul României, nici măcar pentru a sabota jaful sistematizat prin care ţara era deposedată „frăţeşte” de toate bogăţiile.

4. Motivaţiile celor care luptau cu arma în mână în munţi după 1948, erau cât se poate de diverse şi nu toţi pot fi consideraţi eroi ai luptei pentru libertate. Printre ei erau unii care glorificau şi justificau asasinarea lui Nicolae Iorga, a lui Virgil Madgearu şi a altora.

În concluzie:

1. Am răspuns unor argumente şi mi-am exprimat unele opinii legate de rezistenţa armată din munţi derulată în perioada postbelică.

2. Nu am făcut consideraţii generale asupra rezistenţei anticomuniste, nu am făcut aprecieri cu privire la persoane şi nici nu am manifestat lipsă de respect faţă de eroismul celor care s-au opus regimului de tip sovietic instalat în România. Nu am asemenea opinii. Am un respect deosebit pentru profesorul Radu Ciuceanu şi nu mi-aş permite niciodată să insult eroismul şi suferinţele unor oameni care au luptat pentru crezul lor.

3. Nu am spus niciodată că CIA exista înainte de 1947. Nici nu ştiu ce caută această aberaţie în discuţie.

4. Nu am făcut analize comparative între viaţa şi activitatea lui Churchill şi Stalin, ci m-am referit strict la împărţirea României astfel cum au convenit-o cei doi. E opinia mea.

5. Nu am niciun respect pentru adepţii asasinatului politic şi nici pentru cei care au tras în români, indiferent de care parte s-au aflat sau ce justificări au avut.

Am dreptul la propria opinie şi n-am să renunţ la acesta doar pentru că o mână de neterminaţi, isterici, agresivi şi îmbâcsiţi de ură, mi-l neagă.

Cei care mă cunosc, mai mult sau mai puţin, nu aveau nevoie de aceste precizări. Cei de la fake news.ro au pus un titlu agresiv şi au inversat declaraţiile. Nici nu mă miră că unii m-au apostrofat pentru că mi-am „şters postarea de pe Facebook”(?!) sau pentru „declaraţiile din interviu”(?!). Unii sunt doar în eroare. Dar alţii ştiu bine ce fac. Îmi repugnă făţărnicia şi ticăloşia celor care se fac că nu înţeleg şi amplifică ceea ce ştiu că e o minciună. Elisabeta Rizea, nu a pus niciodată mâna pe armă şi n-a omorât pe nimeni. Nici măcar pe cei care o torturau şi o batjocoreau cu bestialitate. Aidoma ei, sunt mulţi cei care au crezut în libertate şi demnitate, suferind represiunea nedreaptă a regimului. Este o mare ticăloşie să te foloseşti de martiriul acestor oameni, să-i confişti propagandistic şi să-i foloseşti pentru interesele meschine ale luptei politice de azi“.

Liderul senatorilor PSD, Şerban Nicolae, a venit, la începutul săptămânii, cu o interpretare surprinzătoare a ceea ce a însemnat rezistenţa anticomunistă. Social-democratul a declarat că partizanii anticomunişti erau „mai degrabă împotriva intereselor României“ şi că aceştia ar fi fost ajutaţi de CIA (n.r.- Agenţia Centrală de Informaţii), adică de americani. În plus, Şerban Nicolae, care deţine un doctorat în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, a ajuns, în urma analizei sale, la concluzia că nu doar Stalin, ci şi premierul brianic Winston Churchill, ar fi fost criminal. 

Argumentele lui Nicolae, o parte dintre ele fiind false, au fost criticate dur de numeroşi istorici şi politologi, din diferite generaţii şi ţări, gândirea social-democratului fiind catalogată drept „aberaţie“ sau „rechizitoriu“ demn de practicile Securităţii.