Legătură dintre creșterea extremismului și eșecurile statului. „Oamenii cred că dosarele nesoluționate au fost blocate ca să nu plătească nimeni”

Odată cu decesul fostului președinte Ion Iliescu, în atenția publicǎ au revenit mările dosare nerezolvate de justiția din România, precum "Revoluția", "Mineriada" sau "10 august". Situația generează neîncredere în clasa politicǎ, context în care este pavat terenul pentru partidele extremiste, atrag atenția specialiștii.

Potențialul populismului radical în 2028 poate ajunge la 60%, avertizează directorul INSCOP, sociologul Remus Ștefureac, subliniind că acest lucru este posbil în lipsa unei alternative reale în politica românească.

„Acum vreo lună, era mare, mare suparare în jurul unui procent. Și până la urmă, pe bună dreptate. Sunt și eu de acord ca 13% e un procent foarte mic. În plus, mai aduce și ghinion. Vestea bună a momentului este ca ghinionul s-a spart. Nu mai e 13%. (…) Dincolo de gluma, lucurile nu arata deloc grozav pentru mainstream. Tot mainstream-ul. Acum 4 ani spuneam ca populismul radical are potențialul de 30%. Mainstream-ul nu a crezut. Si populismul radical strâns la alegerile parlamentare din 2024, vreo 33%. Acum, potențialul populismului radical pentru 2028 este de vreo 60% (dacă populația nu vede alternativa reala), perspectivă la care devine el insusi mainstream. Intr-un asemenea univers, 13% devine chiar un reper onorabil”, anunță sociologul Remus Ștefureac pe pagina sa de Facebook.

În această situație, partidele mari trebuie să înțelegă că „exista încă o majoritate a populației care nu vrea populism radical, dar care nu va ezita să sancționeze dur lipsa de curaj, viziune și schimbare” a statului român. Procentul de 13% la care face referire sociologul este cel al PSD într-un sondaj recent INSCOP. Formațiunea politică cu cel mai mare aparat de partid în spate și cei mai numeroși parlamentari este în cădere liberă după ce a pierdut alegerile prezidențiale din primăvară și pe cele anulate din iarna anului trecut.

Datele vin pe fondul unei nostalgii colective tot mai pronunțate față de regimul de dinainte de 1989 (48.4% dintre cei chestionați sunt de părere că se trăia mai bine înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent. 34.7% cred că se trăia mai rău), aratând și o neîncredere endemică a populației în instituțiile statului. Parlamentul, Guvernul, Președinția sau primăria sunt printre ultimele indicate ca nivel de încredere într-un alt studiu INSCOP privind încrederea în instituțiile statului. Procentul celor care indică că era mai multă siguranță publică înainte de 1989 este zdrobitor, 75,1% față de 12,1%.

Redactorul-șef Historia Ion M. Ioniță explică pentru „Adevărul” că eșecurile statului în soluționarea marilor dosare și condamnarea vinovaților, de la Dosarul Revoluției sau cel al Mineriadei și până la evenimente mai recente care au zgudit opinia publică, dosarele Colectiv sau "10 august", „toate acestea au sădit multă neîncredere și au creat un spațiu propice pentru dezvoltarea teoriilor conspirației, pentru creșterea nemulțumirii populației. Iar aceste lucruri combinate duc către partidele extremiste”. 

În tot acest context, în mijlocul unei lipse de încredere și nemulțumirii populației, „scena e pregătită pentru discursul extremist care promite marea cu sarea, evident fără nicio bază, pentru că redresarea situației României se poate face doar prin reforme. (…)  Numai că trebuie curaj să faci aceste reforme și lipsa acestei voințe politice, ele nu vor fi implementate, oamenii nu vor vedea rezultate și atunci vor fi mai mult tentați să voteze partidele extremiste”.

Redactorul-șef Historia susține că piatra de temelie este chiar Dosarul Revoluției: „De aici a pornit foarte multă neîncredere, chiar începând de la dosarul cu Revoluția Română, că de acolo pornesc toate, de acolo pornește tot ce s-a întâmplat în România rău. Nu s-a întâmplat numai rău. Sunt și progrese extraordinare. Evident că lucrurile s-au schimbat foarte mult după anii 2000, mai ales. Și asta se vede. Dar oamenii sunt atenți mai ales la ceea ce nu merge. (…) Percepțiile negative sunt mai puternice decât veștile pozitive. (…)

Dosarele au fost timp de zeci de ani tergiversate, întoarse, a fost și dosarul Mineriadei. (...) Acum au fost și celelalte dosare, 10 august, au văzut cu toții ce s-a întâmplat atunci, au văzut violențele, dar nu au văzut niciun avans, deși s-a promis că se va face lumina acolo, se va explica ce s-a întâmplat. Așa încât toate astea au contribuit foarte mult la neîncrederea societății în propriile sisteme, mai ales în ceea ce privește politicul și justiția”.

„Simplu vorbind, oamenii consideră că toate aceste dosare au fost blocate ca să nu plătească nimeni. Și atunci, sigur că devin mai sensibili la discursuri extremiste. Oamenii consideră că sunt două categorii de cetățeni, cei din funcții înalte care beneficiază de protecție și ceilalți care nu. Și furia lor se răsfrânge asupra sistemelor, nu printr-o presiune pentru îmbunătățirea sistemelor, ci pentru aruncarea lor peste bord cu totul, așa cum promit partidele extremist”, mai arată Ion M. Ioniță.

Dosarele tergiversate

Justiția încă dezbate evenimente majore din istoria recentă a României, precum Revoluția din 1989 sau Mineriada din iunie 1991. În dosarul "10 august", referitor la intervenția brutală a Jandarmeriei la protestele din 2018, faptele se prescriu în 2026, cauza fiind departe de a se încheia.