Analiză Cât de greu este, de fapt, să scoți România din Uniunea Europeană? Procedura legală și sondajele care spulberă mitul Roexit

În contextul moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Bolojan și al tensiunilor crescute de pe scena politică, spectrul unui „Roexit” a revenit în centrul dezbaterilor publice, stârnind îngrijorări inclusiv la nivelul Parlamentului European. Cu toate acestea, dincolo de retorica de campanie și de avertismentele liderilor externi, specialiștii în politică externă demontează scenariul unei rupturi de Bruxelles. Analiza mecanismelor juridice complexe, a sondajelor de opinie și a intereselor economice pragmatice arată că drumul României rămâne strâns legat de Uniunea Europeană, indiferent de reconfigurările de putere de la București.

„Adevărul” a stat de vorbă cu analistul de politică externă, Cristian Barna, care spune că escaladarea discursului public este departe de a fi una cu consecințe reale, în toate scenariile analizate. În schimb, declarațiile politice legate de pericolul unei alianțe a PSD cu AUR sunt din ce în ce mai frecvente.

„Este o exagerare. Eu cred că sunt aici două paliere. Odată palierul ăsta, care e neserios de tot, adică ideea de a fi un Roexit din partea română este, din punctul meu de vedere, o idee care nu se va materializa având vedere actuala coloratură politică sau actuala, să spunem, împărțire politică. PSD-ul nu va face niciodată chestia aceasta, un astfel de scenariu, pentru că PSD-ul a înțeles foarte bine care sunt avantajele generate de prezența în Uniunea Europeană și de fondurile la care avem acces și la modul în care acești bani sunt injectați în economia românească.”, spune Cristian Barna.

Care ar fi procedura pentru ca un astfel de demers să fie transpus în realitate?

Pentru ca, în România, să se decidă ieșirea din UE ar trebui un consens național la nivel de populație, dar și unul politic la nivel de Parlament. Parlamentul votează inițierea unui referendum național care, mai apoi, stabilește ieșirea din forurile UE.

„Ne uităm clar la sondajele care vorbesc despre rolul și locul României în Uniunea Europeană și nu cred că avem decât procente de majoritate de-a lungul timpului cu privire la prezența României în UE. Odată parlamentul trebuie să ia decizia dacă vor să organizeze acest referendum și pentru asta trebuie să existe voturile necesare pentru organizarea referendumului și după aceea, efectiv, organizarea referendumului care este voința poporului și doar în acest fel se poate realiza un Roexit, așa cum a fost și accesul în Uniunea Europeană.”

De unde vin temerile din partea liderilor din Uniunea Europeană?

Chiar dacă un demers precum Roexit este puțin probabil, politicienii și presa din străinătate urmăresc situația din România din alte considerente. O schimbare a forțelor de putere din țară ar putea atrage consecințe la nivelul deciziilor luate în Parlamentul European.

„Se uită foarte mult la exemplul Ungariei, la exemplul Slovaciei. Toate aceste exemple vin să vorbească doar în principal despre respectarea democrației și a drepturilor omului.

Sunt singurele elemente care ar putea să aducă o discuție despre îndepărtarea sau o procedură de infringement în adresa României, din partea Uniunii Europene. Deci este clar, singura amenințare reală pentru ca România să aibă de suferit în ceea ce înseamnă prezența în Uniunea Europeană și în forurile de decizie, sunt aceleași pe care le-am auzit cu privire la Ungaria, cel mai concret în ultimii ani. Adică, faptul că le-au blocat banii din PNRR, faptul că le-au blocat altfel de fonduri structurale, s-a discutat despre faptul că nu ar trebui să mai aibă drept de vot pe anumite probleme din cauza blocajului, știm, ajutorul pentru Ucraina și așa mai departe.

Și atunci singurul exemplu concludent pe care îl putem avea și pentru, un posibil drum al României într-o direcție non-europeană, este legat mai curând de o opțiune, într-adevăr a spectrului politic românesc, puțin probabil. Dacă mă întrebați, nici AUR nu va face acest lucru. Adică nici AUR nu cred că ar vrea să facă acest lucru. Atunci când ne uităm, și acum, nu are genul acesta de discurs Roexit, adică nu i-am auzit, nici un tip de lider politic.”

Consecința mesajelor anti europene ale fostului prim-ministru Viktor Orban a fost blocarea fondurilor de care Ungaria a beneficiat, dar în niciun caz excluderea sau retragerea din UE.

„Exemplele cele mai comune le putem avea din Ungaria, unde într-adevăr există acele derapaje legate de libertatea presei, a ONG-urilor, a modalităților în care, să spunem, locul democratic a încercat să fie corupt, de către Victor Orban. Și  bineînțeles modul în care toate acestea au fost elemente care au dus la activarea unor instrumente din partea UE, care au fost, cele pe care le știm, doar blocarea unor fonduri. A fost cel mai dur instrument al UE.”, spune analistul.

Pierderea banilor din PNRR, un alt palier al „pericolelor iminente”

Faptul că în săptămânile următoare agenda publică va fi ocupată cu moțiunea de cenzură și crearea unei noi coaliții de guvernare, pune sub semnul întrebării îndeplinirea jaloanelor pe care România și le-a asumat pentru alocările din PNRR. Președintele Nicușor Dan a dat asigurări că există un consens pe partea aceasta de adoptare a legislației, dar timpul scurt până la finele lunii august ar putea bloca anumite proiecte. Nu este însă pentru prima dată când guvernanții ar putea renunța la anumite alocări sau ar putea renegocia sume în funcție de obiectivele îndeplinite. 

„Noi ni le-am sumat, ar mai fi nouă legi de dat, nu este vina UE pentru că noi nu am respectat un calendar sau am propus un calendar ambițios. Cine îi oprea când nu erau încă certați și aveau consens? 

De ce nu cerem eliminarea unor jaloane, se pot cere. Faptul că ne aflăm într-o criză politică ar putea crea loc pentru o astfel de negociere. Există precedent. Dar în cazul de față nu mai sunt mari șanse dacă avem legi de adoptat în guvern și noi ne îndreptăm spre moțiune de cenzură și un nou Guvern.”, spune Cristian Barna. 

România a avut mecanisme de verificare în cazul problemelor din justiție, MCV, dar niciodată nu s-a ajuns la situații extreme. Procentele partidelor care au discursuri anti-UE nu arată că liderii unui nou guvern se vor confrunta cu un curent anti european care să producă consecințe.