3 decembrie: Ziua în care a murit filosoful, eseistul, economistul şi omul politic român Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”
0Pe 3 decembrie, în 1891, s-a născut marele sculptor român Oscar Han, iar în aceeași zi, dar în 1927, s-a lansat primul film cu Stan și Bran. În 1948 a venit pe lume Ozzy Osbourne, solistul trupei Black Sabbath, iar în 1991 s-a stins filosoful Petre Țuțea, ale cărui ultime cuvinte au fost: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”.
1861: Alexandru Ioan Cuza a anunțat că „Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor
Afirmația a fost făcută cu prilejul deschiderii Camerelor, când domnitorul a anunțat că „Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor.
Unirea din 24 ianuarie 1859 a fost un act de voință politică al liderilor celor două principate, Moldova și Țara Românească, fiind considerat primul pas spre formarea statului unitar român modern.
Istoricul act, realizat sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat un moment de cotitură pentru națiunea română, care a visat unirea celor două principate încă din perioada revoluționară din 1848.
Mihail Kogălniceanu, unul dintre marii lideri ai acelei perioade, sublinia importanța acestui moment, numindu-l „actul întregii națiuni române”.
Recunoașterea internațională a Unirii și măsurile adoptate în perioada care a urmat au contribuit semnificativ la obținerea și recunoașterea independenței României în 1877-1878, iar mai târziu la realizarea idealului național al unirii tuturor românilor în 1918.
1891 - S-a născut marele sculptor român Oscar Han
Autor, monograf și sculptor român, Oscar Han s-a născut la 3 decembrie 1891, la Bucureşti. Artistul face parte din generaţia artiştilor care debutează la începutul secolului al XX-lea şi se afirmă în perioada interbelică.
A fost membru al „Grupului celor patru”, din care mai făceau parte pictorii Nicolae Tonitza, Ștefan Dumitrescu și Francisc Șirato.
„Grupul nu şi-a alcătuit un anumit program, pe cei patru i-a unit o concepţie comună despre artă precum şi o strânsă prietenie”, potrivit Institutului Cultural Român.
Oscar Han este autorul a numeroase monumente: „M. Kogălniceanu" (1937) şi „Constantin Brâncoveanu" (1936), ambele în Bucureşti, „Victoria" (1932, la Mărăşeşti), „M. Eminescu" (la Constanţa şi Oradea), „Anghel Saligny" (1958, la Constanţa), „Mircea cel Bătrân" (1967, la Turnu Măgurele), „Mihai Viteazul" (1968, la Alba Iulia)... Alte compoziţii statuare realizate de Oscar Han sunt „Ştefan cel Mare" şi „Horia, Cloşca şi Crişan".
O serie de busturi poartă semnătura sa – „Eschil", „Sofocle", „Dante", „Eminescu", „Pârvan", „Iorga", respectiv lucrări compoziţionale ca „Eden", „Isus şi Magdalena", „Primul sărut", „Himeră". Lucrări ale sale se găsesc în mai multe muzee şi colecţii.
În 1964 i-a fost decernat titlul de Maestru emerit al artei, iar în 1968 - Ordinul Meritul Cultural clasa I.
Oscar Han a murit la 14 februarie 1976, la vârsta de 84 de ani, la Bucureşti.
1912: A fost semnat armistițiul care a oprit, timp de câteva luni, Primului Război Balcanic
Bulgaria, Grecia, Muntenegru și Serbia (Liga Balcanică) au semnat la 3 decembrie 1912 un armistițiu cu Imperiul Otoman, punând capăt, pentru câteva luni, Primului Război Balcanic.
Armistițiul a expirat la 3 februarie 1913, iar ostilitățile au fost reluate.
1927: S-a lansat primul film cu Stan și Bran, „Putting Pants on Philip”
Celebru cuplu comic Arthur Stanley Jefferson, cunoscut mai ales sub numele Stan Laurel, și Norvell Hardy, reprezintă un reper în cinematografia americană și internațională.
Cunoscuți mai bine în România ca „Stan și Bran”, cei doi actori s-au completat perfect pe scenă și au devenit cei mai buni prieteni în viața reală.
Oliver Hardy a murit pe 7 august 1957, iar Stan Laurel la 23 februarie 1965.
După decesul prietenului său, Stan a refuzat să mai urce pe scenă sau să joace în vreun alt film. „Lumea a pierdut un geniu al comediei, iar eu mi-am pierdut cel mai bun prieten”, a spus Stan. Acesta n-a fost prezent la înmormântarea prietenului său, spunând că „Babe ar înţelege”.
1933: A început funcționarea efectivă a Spitalului de Urgență din București, actualul Spital de Urgență Floreasca
Prin decizia Ministerului Sănătății nr 68920 din 31 octombrie 1933 M.OF. nr 251, Spitalul de Urgență a fost înființat de drept, coordonatorul acestui nucleu nou creat fiind medicul Iacob Iacobovici.
Unitatea și-a început funcționarea efectivă din decembrie 1933, iar inaugurarea oficială, în prezența oficialităților statului, a avut loc abia în 5 mai 1934.
Situat inițial pe malul Dâmboviței, spitalul a fost finanțat din fondurile personale ale lui Nicolae Minovici (ipotecarea casei personale), permitea îngrijirea tuturor bolnavilor indiferent de posibilitatea de a plăti serviciile medicale și avea o secție de chirurgie cu 60 de paturi. În acelaș an este înființată în spital și o secție de toxicologie.
La 24 august 1944 clădirea spitalului de pe malul Dâmboviței a fost distrusă de bombardamentele aviației germane. Spitalul a fost mutat în clădirea Sanatoriului Antoniu, aici fiind adăugate noi secții de terapie intensivă, toxicologie și arși. În această perioadă spitalul avea 150 de paturi.
În anul 1949 spitalul se mută într-o nouă locație, locație păstrată până în prezent, Calea Floreasca. La acea vreme spitalului i s-au adăugat noi secții medicale, secția de terapie intensivă, ortopedie și boli interne. Numărul paturilor a crescut ajungând la 400.
1948: S-a născut Ozzy Osbourne, solistul trupei Black Sabbath
Starul heavy metal Ozzy Osbourne (John Michael Osbourne) s-a născut în 1948 în Marea Britanie. În anii 1970 s-a remarcat ca vocalist al formaţiei Black Sabbath, devenită una dintre cele mai cunoscute trupe de heavy metal din toate timpurile.
După despărţirea de Black Sabbath, în 1979, Osbourne şi-a construit o carieră solo de succes. În 1994 a obţinut Premiul Grammy pentru piesa „I Don’t Want to Change the World” de pe albumul „Live & Loud”. A vândut, împreună cu Black Sabbath şi ca solist, peste o sută de milioane de discuri.
În octombrie 2024, Ozzy Osbourne a intrat în Rock & Roll Hall of Fame.
Celebrul artist a murit în iulie 2025.
1960: S-a născut actrița americană Julianne Moore
Actrița americană Julianne Moore, pe numele ei adevarat Julie Anne Smith, a absolvit Frankfurt Ameerican High School în 1979, apoi și-a obținut licența la School Of Fine Arts din cadrul Universității din Boston.
A debutat în serialul TV „As the world turns", unde a jucat un dublu rol pentru care primește Daytime Emmy Award.
Începutul anilor '90 o fac remarcată în roluri și filme mai notabile, dar jucând în roluri secundare: „The hand that rocks the cradle" (Mâna care împinge leagănul), „Benny and Joon", în care a jucat alături de Johnny Depp. Succesul si recunoasterea vin odata cu rolul ei din „Short cuts" („Poveşti întretăiate”), cariera ei cunoscând din acel moment o turnura ascendentă. A primit numeroase distincții.
Actrița a fost recompensată pentru rolurile sale din filme cu steaua numărul 6250 amplasată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.
Anul 2015 a fost triumfător pentru actriță, deoarece a câștigat pentru partitura ei din filmul „Still Alice” trei premii: Bafta, Globul de Aur și premiul Oscar la categoria Cea mai bună actriță în rol principal.
1966: S-a născut designerul român Cătălin Botezatu
Considerat unul dintre cei mai faimoși creatori de modă de la noi din ţară, Cătălin Botezatu s-a născut pe 3 decembrie 1966 la Alexandria.
Și-a început cariera în modă în anul 1984 ca manechin al casei de modă Venus, condusă de Zina Dumitrescu. În anul următor, a primit, la Frankfurt, titlul de Cel mai bun manechin al anului în Europa.
A urmat cursurile Institutului European de Modă din Milano, unde l-a avut ca profesor pe celebrul Gianni Versace, care și-a lăsat amprenta pe multe din viitoarele sale creații. Creatorul italian l-a ales să lucreze timp de șase luni în celebrele „Ateliere Versace” de la Milano.
Cătălin Botezatu şi-a deschis prima casă de modă în 1996, lansând numeroase colecții. De-a lungul carierei sale a obținut numeroase premii și distincții.
1967: A fost realizat primul transplant de inimă
La data de 3 decembrie 1967, la Spitalul Groote Schuur din Cape Town, capitala Africii de Sud, un număr de 30 de medici, în frunte cu Christiaan Barnard, au schimbat lumea.
În urmă cu 57 de ani, chirurgul sud-african Christiaan Barnard, conducând o echipă din 30 de specialiști, a efectuat, cu succes, primul transplant de inimă. Beneficiarul transplantului, a fost Louis Washkansky, un bărbat de 53 de ani.
Organul a fost transplantat de la o tânăra de 25 de ani care a fost declarată în moarte cerebrală, după ce tatăl ei şi-a dat acordul pentru folosirea rinichilor şi a inimii pentru transplant.
Intervenția a implicat mai multe lucruri neprevăzute, dar, cu ajutorul aparatului inimă-plămâni, echipa condusă de Barnard a reuşit să menţină pacientul în viaţă până când inima primită a început să aibă ritmul de bătăi potrivit.
În echipa chirurgului Christiaan Barnard a făcut parte şi fratele său, doctorul Marius Barnard, mâna sa dreaptă în timpul operaţiei.
„Recuperarea imediată a domnului Waskansky a fost excelentă (...) Pentru prima dată în istoria medicală puteam observa efectul pe care l-a avut o inimă sănătoasă la un pacient, care, până atunci, era în insuficienţă cardiacă", spunea Christiaan Barnard.
După 12 zile, pacientul a început să aibă probleme la plămâni, a făcut pneumonie şi a decedat la 18 zile după transplant. Inima a fost ultimul organ care a cedat, iar cauza morţii a fost pneumonia.
Tehnica a avansat, fiind creat și un tratament medicamentos care să prevină respingerea organului transplantat. Dr. Barnard a continuat operațiile, iar timpul supravieţuirii a crescut la 12 ani şi 6 luni (prima persoană de culoare care a beneficiat de transplant de inimă). Azi operaţia de transplant cardiac se face cu mare succes peste tot în lume.
Christiaan Barnard s-a retras din activitate în 1983, la 61 de ani. A scris şi editat mai multe cărţi în domeniul sănătăţii, iar cu ajutorul unor profesionişti a scris şi două autobiografii. Doctorul a murit la 2 septembrie 2001, la vârsta de 78 de ani.
1991: A murit Petre Ţuţea, filosof, eseist, economist şi om politic român
Petre Țuțea, a cărui celebră frază „am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi” încă mai răscolește acest neam, a murit la 3 decembrie 1991.
Ultimele sale cuvinte ai fost: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”.
S-a stins cu șapte ani înainte de prima măsură reparatorie care îl viza: Decizia nr. 4/19 ianuarie 1998, prin care Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare împotriva sentinţei nr. 179 din 29 septembrie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de Fond şi a deciziei penale nr. 540 din 21 noiembrie 1959 a tribunalului suprem – Colegiul Militar, prin care Ţuţea era condamnat la 18 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică.
Despre anii de detenţie, filosoful spunea: „Nu pot să vă povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi“.
Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902, la Boteni, judeţul Argeş. A fost un autor, economist, eseist, filosof, jurist, politician și publicist român, membru al Mișcării Legionare, victimă a regimului comunist din România. Petre Țuțea este arestat în 12 aprilie 1948, fiind încarcerat în arestul Siguranței din str. Rahova, acuzațiile care i se aduceau fiind de spionaj în favoarea anglo-americanilor.
Realitatea este că, în 11 februarie 1948, diplomatul britanic John Bennet a înaintat la Foreign Office un raport asupra situației economice din România, citând pe larg dintr-o lucrare redactată cu ani în urmă de Petre Țuțea, în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului Industriei și Comerțului (Economiei Naționale), privind relațiile economice româno-germane din trecut, ca bază de comparație cu relațiile economice româno-sovietice.
Petre Ţuţea a fost supranumit un Socrate român, datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după prăbuşirea regimului comunist scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate.
Filosoful s-a bucurat de prietenia lui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica. A fost preocupat de filosofia religioasă creştin-ortodoxă: „Bătrâneţea şi alte texte”, „Tratat de economie politică”, „Comentarii la Platon”, „Reflecţii religioase asupra culturii”, „Filosofia nuanţelor”, „Introducere mistică în filosofia modernă”.
Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi
Marcată în fiecare an la 3 decembrie, această zi a fost stabilită de către Adunarea Generală a ONU în 1992, prin rezoluţia 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Naţiunilor Unite dedicat persoanelor cu dizabilităţi (1983-1992).
Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi („International Day of People with Disability”) are ca obiectiv promovarea unei mai bune înţelegeri în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi susţinerea demnităţii, a drepturilor şi a bunăstării acestora.
În 2024, tema Zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi este „Amplificarea leadership-ului persoanelor cu dizabilități pentru un viitor incluziv și durabil”. Sloganul mișcării globale pentru drepturile persoanelor cu dizabilități este „Nimic despre noi fără noi”.