13 decembrie: Guvernul Kogălniceanu votează legea secularizării averilor mănăstirești

Pe 13 decembrie 1983 se stinge din viață marele poet Nichita Stănescu. Tot pe 13 decembrie, în 1863, Guvernul Kogălniceanu votează legea secularizării averilor mănăstirești, care a facilitat reforma agrară din anul următor.

1863: Guvernul Kogălniceanu votează legea secularizării averilor mânăstirești

Averile mănăstirești reprezentau o problemă spinoasă pentru Principatele Române în secolul al XIX-lea. Până ca legea să fie promulgată, aproape un sfert din suprafața arabilă și multe păduri din Moldova și Valahia erau deținute de mănăstiri, multe dintre ele aflate sub controlul mănăstirilor grecești, scrie Direcția Patrimoniu Digial (Cimec).

S-a ajuns la această situație după secole în care domnitorii și boierii români oferiseră donații sau daruri în bunuri și moșii mănăstirilor autohtone.

Măsura a avut implicații internaționale, fiind susținută de Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, dar acestea s-au confruntat cu faptul împlinit: proprietățile a 77 de mănăstiri (44 în Țara Românească și 31 în Moldova), însumând 560 de moșii și un sfert din terenul arabil al țării, treceau în proprietatea Principatelor Române.

Pe 13 decembrie 1863, legea secularizării averilor mănăstireștei a fost votată cu majoritate de voturi în Adunarea legislativă, fiind una dintre dintre principalele reforme adoptate de guvernul Kogălniceanu și domnitorul Cuza. Legea a fost promulgată pe 17 decembrie.

Legea prevedea despăgubirea mănăstirilor cu 82 de milioane de lei, din care se mai scădeau 31 de milioane, datoriile pe care mănăstirile le aveau față de statul român. Secularizarea  a făcut posibilă reforma agrară din anul 1864.

1918 Are loc manifestarea muncitorească din București, înăbușită în sânge

La 6 decembrie 1918, muncitorii de la tipografiile „Sfetea” și „Minerva” din București au intrat în grevă, cerând îmbunătățirea condițiilor de lucru, creșterea salariilor și ziua de muncă de 8 ore.

Neprimind satisfacție, pe 13 decembrie, tipografii au organizat un protest pașnic în centrul capitalei. După încheierea manifestației, în dreptul fostului Teatru Național, au fost întâmpinați de un cordon de militari.

Nemulțumiți de atitudinea provocatoare a armatei, liderii muncitorilor au chemat mii de muncitori din diverse fabrici și ateliere, care au mărșăluit scandând sloganuri precum „Vrem libertate și egalitate pentru femei!”, „Pâine și pace!” și „Jos cenzura!”.

Armata a somat mulțimea să părăsească Piața Teatrului Național și strada Ion Câmpineanu, apoi a deschis focul asupra protestatarilor. Rezultatul a fost un măcel: zeci de muncitori uciși și sute răniți. Au urmat arestări în masă, peste 200 de lideri socialiști și sindicali fiind reținuți și maltratați. Clubul Socialist a fost închis, iar ziarul „Socialismul” interzis a doua zi.

După 1947, Piața Teatrului Național a fost redenumită Piața „13 Decembrie”, strada Ion Câmpineanu a devenit strada „13 Decembrie 1918”, iar la nr. 51 a fost amplasată o placă comemorativă care amintește de 102 muncitori uciși „în lupte pentru libertatea și bunăstarea poporului muncitor”.

1949: Se înființează Mosad, Institutul israelian de informații și operațiuni speciale

Mosad este agenția națională de informații a Statului Israel. Este una dintre principalele entități din Comunitatea de Informații Israeliană, alături de Aman (informații militare) și Shin Bet (securitate internă).

Mossad este responsabil pentru colectarea de informații, operațiuni sub acoperire și combaterea terorismului. Directorul său răspunde direct și exclusiv prim-ministrului.

Bugetul său anual este estimat la aproximativ 10 miliarde de șekeli (2,73 miliarde de dolari), și se estimează că angajează în jur de 7.000 de persoane, ceea ce îl face una dintre cele mai mari agenții de spionaj din lume.

Organizația a orchestrat numeroase comploturi de asasinat în diverse locații. Primul său director a fost Reuven Shiloah (1949–1953), iar, din 2021, Mosad este condus de David Barnea.

1958: Moare Zaharia Bârsan, dramaturg și fondator al Teatrului Național din Cluj

Zaharia Bârsan s-a născut pe 11 ianuarie 1878, în comuna Sânpetru din Brașov. Acesta rămâne cunoscut pentru activitatea sa ca scriitor, poet, dramaturg și director de teatru român.

După ce a absolvit gimnaziul în orașul său natal în 1895, Bârsan s-a mutat în Vechiul Regat al României. Stabilindu-se la București, a obținut diploma de la Liceul Gheorghe Lazăr.

Ulterior, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, studiind sub îndrumarea lui Constantin Nottara, și a absolvit în 1901.

De la acel moment, a fost angajat al Teatrului Național din București, participând totodată la numeroase spectacole itinerante; între 1903 și 1913, a fost o figură centrală a vieții teatrale din Transilvania.

A fost fondatorul Teatrului Național din Cluj și primul său director. Cea mai importantă lucrare a sa este poemul dramatic în trei acte, în versuri, „Trandafirii roșii” (1915).

A decedat în 1948 și a fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Vineri” din București.

1981: Se naște Amy Lee, cântăreață americană

Născută pe 13 decembrie 1981, în Riverside, California, Amy Lee este o cântăreață și compozitoare americană. Este cofondatoare, solistă principală, autoare principală a pieselor și clăpară a trupei rock Evanescence.

Lee a început să compună muzică la 11 ani și a cofondat Evanescence la 13 ani, fiind inspirată de diverse genuri muzicale și coloane sonore de film încă din copilărie.

Lee a participat și la alte proiecte muzicale, inclusiv Nightmare Revisited și Muppets: The Green Album, și a compus muzică pentru mai multe filme, printre care War Story (2014), Indigo Grey: The Passage (2015) și piesa „Speak to Me” pentru Voice from the Stone (2017).

De asemenea, a lansat EP-ul de coveruri „Recover, Vol. 1” (2016), coloana sonoră a filmului War Story, albumul pentru copii Dream Too Much (2016), și a colaborat cu diferiți artiști, printre care Korn, Seether, Bring Me the Horizon, Lindsey Stirling, Body Count, Wagakki Band, Poppy și Courtney LaPlante.

1983: Moare poetul Nichita Stănescu

Născut pe 31 martie 1933, în Ploiești, Nichita Stănescu este considerat de critica literară şi de publicul larg drept unul dintre cei mai importanţi scriitori de limbă română din toate timpurile.

Vorbea aşa cum scria, iar dialogurile cu el cuprindeau jocuri de cuvinte lesne de desprins din fraze pentru a le aşeza în versuri.

În anul 1975 a fost distins cu Premiul Internaţional pentru Poezie „Gottfried von Herder”, decernat de Academia Austriacă în 1976, iar în 1982 a câştigat Marele Premiu „Cununa de Aur” la Festivalul Internaţional „Serile de Poezie de la Struga”, din Macedonia.

În 1979, Nichita Stănescu a fost nominalizat de Academia Suedeză pentru candidatura la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Odiseea Elytis, Max Frisch, Léopold Sédar Senghor şi Jorge Luis Borges.  

Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni. Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983.