Tendinţe pe piaţa muncii. Angajaţii stau într-o firmă cât timp sunt „entertained”

Dacă angajaţii unei companii nu sunt supuşi unei activităţi incitante, au tendinţa de a-şi pierde entuziasmul şi de a devenit nemulţumiţi sau chiar frustraţi, ceea ce le va irosi potenţialul, consideră Andreea Mihnea, HR Director, EY România.

Ea susţine că, în cadrul unui interviu recent, a primit următorul răspuns: „Voi sta cu voi atâta timp cât mă veţi ţine „entertained”.

„Termenul a fost dat special în engleză pentru că înseamnă: ospătat, distrat, amuzat, bine-dispus, interesat, etc. Toate aceste lucruri la un loc pun un semn al întrebării în activitatea de HR şi cea de lidership -  dacă şi când a devenit un soi de entertainment business în ultimii ani, şi cine a început povestea aceasta, angajaţii sau companiile?”, se întreabă reprezentantul EY.

Potrivit ei, de la declararea „War for Talent” (războiului pentru talent, n.r.) de către o celebră companie de consultanţă, companiile de vârf au dat startul practicilor de diferenţiere concurenţială pe toate fronturile: ideologic (prin Employee Value Proposition din ce în ce mai cuprinzătoare), logistic (prin spaţii cât mai creative şi oportunităţi de flexibilitate cât mai mari), tranzacţional (prin beneficii din ce în ce mai variate atât pecuniar cât şi non-tangibil).

Barometrul încrederii arată că 94% dintre cei din generaţia Z (tinerii cu vârsta până în 21 de ani) leagă încrederea într-un angajator de oportunitatea de a învăţa şi avansa în carieră.

„În realitate însă, când expui un nou venit în firmă la cursuri de metodologie pe specificul activităţii unui auditor sau consultant, de exemplu, intervine extrem de rapid un «fatigue» care descurajează şi oboseşte prematur valul de angajaţi dornici să înveţe şi să avanseze în carieră. Desigur, pe de o parte vina este a angajatorilor care nu vin cu nişte cursuri de metodologie suficient de «entertaining». Pe de altă parte însă, dacă activitatea la care aceşti noi angajaţi sunt expuşi nu este incitantă, tendinţa este de a-şi pierde entuziasmul şi de a cădea în nevoia de a «simţi» mai mult la locul de muncă. De asemenea, dacă surmontăm aceste etape şi angajatul ajunge să fie expus la activitatea în sine, sarcinile care nu sunt foarte excitante devin o sursă majoră de nemulţumire şi chiar de frustrare în acordul psihologic făcut cu şeful direct. Acesta din urmă pare să îi irosească potenţialul tânărului angajat prin activităţi care uneori trebuie făcute la cel mai înalt nivel”, consideră Andreea Mihnea.

Potrivit ei, la nivel global există un trend în scădere pe engagementul angajaţilor şi o conştientizare tot mai puternică a organizaţiilor că acest engagement nu mai poate fi influenţat doar de către ele.