Situaţia de urgenţă poate permite şi rechiziţionarea unor imobile. Ce presupune procedura şi cui i se aplică

Situaţia de urgenţă permite şi rechiziţionarea unor imobile, dacă acest lucru este necesar în scopul înfiinţării unor noi spaţii de carantină, a anunţat premierul Ludovic Orban. În cele ce urmează vă prezentăm ce presupune procedura şi cui i se aplică.

 „Vom lua măsuri de susţinere a angajaţilor, există şi posibilitatea unor rechiziţii, dacă vom avea nevoie de spaţii de carantină, există posibilitatea de a exista anumite restricţii, dar ele nu sunt prevăzute în momentul de faţă”, a spus Ludovic Orban duminică seara.

Potrivit Legii 137/1997, rechiziţia este o măsură excepţională prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, care nu se află în nici una dintre situaţiile de excepţie, în condiţiile legislaţiei care activează în acest domeniu.

Bunurile rechiziţionate vor fi puse la dispoziţia forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război, la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, precum şi în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare ori pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege. Refuzul de a îndeplini aceste obligaţii constituie infracţiune.

Definiţie şi bunurile la care se aplică

Rechiziţia reprezintă o măsură excepţională, prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice în situaţii speciale, şi anume: declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război, instituirea stării de urgenţă sau de asediu, concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii.

Pot fi rechiziţionate: mijloace de transport de orice fel, instalaţii portuare sau de aerodromuri, sisteme de comunicaţii şi de telecomunicaţii, surse de alimentare energetice, tehnică de calcul, materiale tipografice şi audiovizuale, materiale de construcţii, clădiri, terenuri, utilaje, animale, furaje, materiale veterinare etc. (art. 5 din Legea nr. 132/1997).

De asemenea, legea prevede şi posibilitatea rechiziţionării de bunuri consumptibile şi perisabile, care va fi însă definitivă, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege [art. 2 alin. (2)]. Odată cu bunurile rechiziţionate urmează a se preda şi echipamentele aferente, fără de care ele nu pot fi utilizate [art. 5 alin. (4)].

Proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu de imobile supuse rechiziţionării sunt obligaţi să le pună la dispoziţia beneficiarilor cu utilităţile existente la data rechiziţionării [art. 7 alin. (2)].

Legea prevede o procedură specială privitoare la stabilirea şi plata acestor despăgubiri, iar în caz de litigiu între părţi, după parcurgerea unei etape administrative prealabile, hotărârea organului administrativ special instituit - Comisia centrală de rechiziţii - poate fi atacată în justiţie.

Aşadar, rechiziţia reprezintă o limitare legală a exerciţiului dreptului de proprietate, fie prin afectarea temporară a atributului folosinţei bunului, fie prin însăşi încetarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile consumptibile sau perisabile, dar, în ambele situaţii, cu plata de despăgubiri, în condiţiile legii.