Serial / Cei 25 de vinovaţi pentru criză. Astăzi: „Regele“ economiei britanice, Mervyn King

În urmă cu patru ani, falimentul unui gigant bancar american trimitea unde de şoc pe burse, iar panica şi haosul rămase în urmă au aruncat lumea în criza cu care se confruntă şi astăzi. În fiecare zi, „Adevărul“ îţi va prezenta unul dintre personajele care au jucat un rol în izbucnirea crizei.

Serialul "Adevărul" continuă astăzi cu Mervyn King, guvernatorul băncii centrale a Marii Britanii, învinuit pentru lipsa unei intervenţii ferme şi totodată pentru tipărirea şi injectarea de bani în piaţă.

La prima sa întâlnire cu membrii comitetului de politică monetară a băncii, dobânda de referinţă a fost scăzută la un nivel minim-istoric chiar şi pentru perioada postbelică, şi anume la valoarea de 3,5%.

Ambiţia lui King ca guvernator a fost să facă banca „plictisitoare”. Însă doar dacă era cazul. Nu a avut o reacţie rapidă la criza financiară şi, iniţial, a refuzat să urmeze exemplul lui Greenspan de a pompa lichidităţi în piaţă.

Nivelul scăzut a încurajat băncile comerciale să acorde împrumuturi într-un ritm alarmant. În final, asta a dus la creşterea dramatică a gradului de îndatorare a populaţiei, în timp ce băncile se confruntau cu ponderea tot mai mare a creditelor neperformante în portofolii. Câteva mari bănci au avut nevoie de împrumuturi de urgenţă de la stat pentru a evita falimentul.

Totodată, King a fost al doilea guvernator de bancă centrală care a apelat la relaxarea cantitativă, care presupune tipărirea şi injectarea de bani în piaţă pentru evitarea unei crize de lichiditate.

Până la sfârşitul lui 2012, banca centrală a Marii Britanii a „aruncat“ pe piaţă în acest fel echivalentul a 315 miliarde de dolari. King nu neagă posibilitatea de a aplica încă o rundă de relaxare cantitativă, în contextul evoluţiei sub aşteptări a economiei britanice.

Membrii Comitetului Trezoreriei au precizat că Mervyn King ar fi trebuit să observe că bulă ipotecară devenise un risc real şi că ar fi trebuit să fie mai „proactiv” pentru a o sparge.

După doar o săptămână, King a recunoscut că recesiunea a fost rezultatul „unor greşeli majore” făcute de factorii de decizie şi nu a fost doar vina bancherilor lacomi.

La conferinţa Conferinţa Global Investment din Londra, organizată de guvern, în care se discuta despre organizarea Jocurilor Olimpice din 2012, el a declarat: „Am prevăzut că situaţia se va transforma într-o criza economică, ne-am întâlnit în continuare la Fondul Monetar Internaţional (FMI), dar nu am întreprins nicio acţiune colectivă, şi nu cred că aceasta este o problemă care s-ar fi putut rezolva individual.”

Recent, King trebuia să apară în faţa Comitetului Trezoreriei pentru a explica de ce banca centrală nu a reuşit să observe problemele care au permis manipularea LIBOR, care se desfăşurau încă dinainte de izbucnirea crizei de creditare.

Luna trecută, Bob Diamond a demisionat din funcţia de preşedinte executiv al grupului bancar Barclays după ce King a făcut cunoscut faptul că Diamond nu mai beneficiază de încrederea băncii.

În contextul reformării drastice a sistemului de reglementare, proces demarat după izbucnirea crizei, guvernatorul băncii centrale a fost investit cu mai multe puteri decât oricând.

Oricum, King se va retrage din calitatea de guvernator vara viitoare, când i se termină mandatul, iar favoriţii pentru înlocuirea lui sunt fostul secretar de cabinet, Sir Gus O'Donnell, şi adjunctul guvernatorului, Paul Tucker.